Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
O! sala cinematografului B., lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă. Era astfel la intrare un spectacol gratuit, înaintea celui din sală, un ecran uimitor în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis cu oameni și trăsuri ce se mișcau somnambulic în apele ei. […]
Trăiam episoadele din film cu o intensitate extraordinară, integrându-mă acțiunii ca un veritabil personagiu al dramei.
Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția încât să-mi închipui dintr-odată că mă plimb prin parcurile de pe ecran, ori că stau rezemat de balustrada teraselor italiene pe care evolua patetic Francisca Bertini, cu părul despletit și brațele agitate ca niște eșarfe. În definitiv nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare. Când se aprindea lumina în pauză, sala avea aerul că revine de departe. Era în atmosferă ceva precar și artificial, cu mult mai incert și mai efemer decât
spectacolul de pe ecran, închideam ochii și așteptam până ce ronțăitul mecanic al aparatului îmi anunța că filmul continuă; regăseam atunci sala în întuneric și toate persoanele din jurul meu, iluminate indirect de ecran, palide și transfigurate ca o galerie de statui de marmoră într-un muzeu luminat de lună la miezul nopții.
M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată
Perspectiva narativă reprezintă modul în care naratorul se raportează la diegeză. În fragmentul suport perspectiva narativă este subiectivă. Acest fapt este conturat de prezența verbelor la persoana 1 precum: să-mi absorbă. Naratorul, descrie prin propriul filtru de conștiință, intensitatea momentului din cinematograf. El se identifica adesea cu personajele din film Narațiunea fiind subiectivă naratorul este uniscient și are o focalizare internă, viziunea fiind împreună cu.