Dinu fusese ales de G. Călinescu printre asistenții săi la Catedra de Istorie a literaturii române moderne, unde a funcționat în anii 1945-1946 și 1946-1947. În vara anului 1947, el și-a dat doctoratul cu două subiecte sugerate de profesor. Primul, Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat, îl interesa îndeosebi pe G. Călinescu, deoarece Dinu aducea amănunte inedite din viața tatălui. În biografia scrisă de Dinu după moartea acestuia, dragostea pentru părinte este trecută prin filtrul lucidității și obiectivării. Selectarea cu sobrietate a detaliilor construia – cu o discretă
sensibilitate – un personaj a cărui viață fusese dedicată în întregime poeziei. A doua lucrare, Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fusese impusă de G. Călinescu cu o ascunsă și genială malițiozitate, căci își dăduse seama de atracția asistentului său pentru senzațional. Dinu intră în labirintul terifiant al romanului de senzații și al celui haiducesc, descifrându-i cu claritate și humor coordonatele și evidențiindui, în spirit științific, valoarea îndoielnică în ansamblul literaturii române.
Dinu îl admira pe G. Călinescu nu atât pentru erudiție, cât pentru asociațiile neprevăzute, uneori
extravagante, pline de pasiune și pitoresc, care împrăștiau praful de pe operele literare devenite clasice. Era mai ales derutat, dar și fascinat, de capriciile firii lui pline de contraste, de generozitatea, dar și de atitudinile lui ambigue.
Pentru Dinu, G. Călinescu era un caz insolit și a preferat mai degrabă să-i descrie cu duioșie pitorescul ființei sale singuratice, plină de complexe secrete. La cursurile lui G. Călinescu, era o afluență nemaipomenită. Din cauza înghesuielii, studente leșinau. Pentru a înțelege afirmațiile maestrului care o asemuia pe Coana Zoițica cu Domina buona – asimilată deci prototipului femeii idealizate în Renaștere – și pentru a profera că Domnul Goe are virtualități
experimentale faustiene, pentru a înțelege de ce Zița poate fi comparată cu Emma Bovary și de ce personaje ale lui Caragiale pot fi plimbate atât în lumea lui Balzac, cât și în societatea lui Proust, trebuia o vastă cultură, cât și o elasticitate de gândire lipsită de prejudecăți. Studenții erau ahtiați după dizertațiile lui G. Călinescu,dar ei nu le înțelegeau întotdeauna și nu reușeau să le comenteze în lucrările lor, pe care Dinu le citea cu perplexitate.
Din acei ani datează prietenia lui Dinu cu Theodor Enescu și Remus Niculescu, studenți amândoi, mistuiți de setea de a cunoaște, stăpâniți de pietatea pentru artă și cultură în genere. Pe vremea aceea, G. Călinescu mergea pe jos la Universitate, pornind de la locuința sa din str. Dr. Vlădescu, străbătând Șoseaua Ștefan cel Mare, str. Polonă și apoi Bulevardul Brătianu. Îl vedeam pășind grăbit, preocupat și smucindu-și din când în când gâtul într-o parte.
Avea trupul scund, gros, înveșmântat în haine lipsite de orice eleganță. O pălărie trasă pe ochi îi ascundea profilul impunător, de medalie. Dinu îmi spunea cu emoție: „Uite-l pe Călinescu”.
Cornelia Pillat, Ofrande-memorii
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă pasiunea pentru studiu este sau nu influențată de stilul de a preda al profesorului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Ofrande-memorii de Cornelia Pillat, cât și la experiența personală sau culturală.
Un profesor reprezintă o persoană pregătită temeinic într-un anumit domeniul profesional. Consider că un dascăl prin stilul său didactic are capacitatea de a influenta elevii și de a îi determina să studieze asiduu, deoarece pasiunea profesorului este molipsitoare și irațional studentul va simți o sete de cunoaștere.
În primul rând, un dascal pasionat poate fi ușor observat. Acesta va ignora partea materială a vieții si își va dedica timpul obținerii cunoașterii. De asemenea el nu se va supune unor convenții ale programei și va preda după un stil propriu inedit. Un exemplu concret în vederea conturării ideii expuse este reprezentat de fragmentul suport. George Călinescu era o figură inedită. El preda intr-un mod unic, asocia personajele din literatura română cu personalități din cultura europeană. Acest fapt atrage un flux mare de studenți la cursurile lui, care uneori din pricina lipsei de aer au probleme cu respiratul.
În al doilea rând, un stududent care observă un profesor plin de pasiune își poate modifica traiectoria profesională. Un dascăl cu har modifică destine. Un exemplu concret îl reprezintă P.P Negulescu care studia matematica la Universitate. La un moment dat ajunge la un curs susținut de Titu Maiorescu, care preda filosofia. Pasiunea dascălului pentru acest domeniu îl determină pe Negulescu să își schimbe traseul educațional.
În concluzie, un profesor talentat este un pilon fundamental în construierea unei societăți echilibrate.