Emaa-Odată cu tine- analiză versuri

SchmollLasă un comentariu
Plouă, dar pe noi ne ocoleșteNe udă doar atunci când plouă caldSă se aprindă trupul cu iubireÎn oglinda ei să mă tot scald
Un sărut și nu mă seacă, uiteAm găsit, deși nu căutamO dragoste mai frumoasă decât toatePe care le visam
Odată cu tine amLăsat în urmă zilele negreȘi dacă ar fi să mă lașiNe-am regăsiȘi nu, nu ne-am mai pierdeOdată cu tineMă las în voia nopților caldeSă ne sărute ele atunciCând noi ne dorim, dar suntem prea departe
Semnăm cu degetul pe o foaie de cerCând nu ne uităm noi cum alții se pierdIar legătura noastră tinde spre infinitAșa cum iubești tu, eu n-am mai iubit
Doar tu, doar tuDoar tu simți cum mă simt când nu eștiTu mă ai, tu mă vrei, tu dai sensu’
Odată cu tine amLăsat în urmă zilele negreȘi dacă ar fi să mă lașiNe-am regăsiȘi nu, nu ne-am mai pierdeOdată cu tineMă las în voia nopților caldeSă ne sărute ele atunciCând noi ne dorim, dar suntem prea departe
Simt că orice spun acum e prea puțin și-mi pareCă n-am cuvinte potrivite pentru așa stareN-am să te pierdEu n-am să uit ce însemni tu
Odată cu tine amLăsat în urmă zilele negreȘi dacă ar fi să mă lașiNe-am regăsiȘi nu, nu ne-am mai pierdeOdată cu tineMă las în voia nopților caldeSă ne sărute ele atunciCând noi ne dorim, dar suntem prea departe

 

Problemele, care apar în existență pot fi ocolite prin racordarea la sentimentul de dragoste. În momentul întalnirii cu dragostea, ploaia, simbol al renașterii și contopirii cu cerul, devine caldă. Iubirea nu este o căutare, ci o consecință a abandonului în mrejele pline de sens ale destinului, Am găsit, deși nu căutamO dragoste mai frumoasă decât toate.

Iubirea aduce în viața artistei o serie de efecte pozitive, precum indepărtarea de zilele negre. Fără iubire, viața devine un hău îndreptat înspre nimic. Iubirea este destinul artistei, iar acest sentiment este unul repetitiv,Și dacă ar fi să mă lașiNe-am regăsiȘi nu, nu ne-am mai pierde.

Natura devine pentru cuplu un loc primordial, care facilitează sentimentul de dragoste când intervine distanța și separarea fizică. Noaptea, simbol al mortii, în acest context devine un moment prietenos, care mangaie cuplul și îl protejează,

Mă las în voia nopților caldeSă ne sărute ele atunciCând noi ne dorim, dar suntem prea departe

 

Iubirea celor doi devine un legamant ancestral, Semnăm cu degetul pe o foaie de cer. Sentimentul de iubire aduce renaștere în ființa artistei, iar el are capacitatea de a o reconecta cu sinele superior.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *