Tudor Arghezi, Oseminte pierdute- Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, florile-ţi arunci.

A mai venit de-atuncea să vă asculte,
Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe?

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,
Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus.

N-o mai zăriţi, din vârfuri, nicăieri?
Ştiţi voi ce vorbă este vorba „ieri”?

La poartă, umbr-aceluiaşi ştejar,
Mă rog, intrând de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu,
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Şi toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-aşa, ca dintr-un început.

I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.
Tudor Arghezi, Oseminte pierdute

 

Opera Oseminte pierdute de Tudor Arghezi este o meditatie pe tema efectelor timpului asupra ființei umane. Textul liric debutează prin constatarea eului liric că timpul transformă profund ființa umană. El sublinează acest aspect prin sintagma frunză cazi, creangă te ridici. La nivel de mijloc artistic se observă utilizarea procedeelor stilistice care au finalitatea de a contura mesajul central. Prin metafora fântana curgea se expune curgerea heraclitiană, pantha rei, devenirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *