Ce suntem noi, suntem noi, suntem doiCe suntem noi, suntem noi, suntem doi
Nu mai stiu care a gresit din noiChiar e lipsit de relevantaHai sa dam timpu’ inapoiSa renuntam la aroganta
Avem o mie de motive sa iertamDoar unul singur sa nu mergem mai departeSa fim noi cei mai prosti de-acum sa renuntamAsa subit si sa dam totul la o parte
Ce suntem noi, suntem noi, fara dragosteCe sunt zilele fara zambeteCe suntem noi, suntem doi fara limitePe noi sunt semne-e, din toate luptele
Ce suntem noi, suntem noi, fara dragosteCe sunt zilele fara zambeteCe suntem noi, suntem doi fara limitePe noi sunt semne-e, din toate luptele
Uneori mai bine-i sa te mintSa cad in gol cu elegantaMintea ta e clar un labirintSi nu am nicio siguranta
Avem o mie de motive sa iertamDoar unul singur sa nu mergem mai departeSa fim noi cei mai prosti de-acum sa renuntamAsa subit si sa dam totul la o parte
Ce suntem noi, suntem noi, fara dragosteCe sunt zilele fara zambeteCe suntem noi, suntem doi fara limitePe noi sunt semne-e, din toate luptele
Ce suntem noi, suntem noi, fara dragosteCe sunt zilele fara zambeteCe suntem noi, suntem doi fara limitePe noi sunt semne-e, din toate luptele
Din toate luptele
Textul liric își are incipența prin fixarea unor coordonate concentrate în jurul unității primordiale, Se remarcă referința înspre mitul androginului, prin sintagma suntem doi. Împreună ființele umane pot atinge stări de beautitudine, culminând cu un Eden interior. Relația dintre cei doi se poate destabiliza printr-un comportament jovial, ludic, ignorant. Vocea lirică conștientizează că în această sferă mundană
, unde iubirea este un sentiment rar, greșeala trebuie iertată, iar sentimentul afectiv trebuie să primeze. Versurile: Nu mai stiu care a gresit din noiChiar e lipsit de relevantaHai sa dam timpu’ inapoiSa renuntam la aroganta ,marchează dorința iubitei de a reintegra iubirea în existența lor.
Iertarea este elementul recurent al piesei, sentimentul de iubire poate rezista doar prin renunțare la egou, Avem o mie de motive sa iertamDoar unul singur sa nu mergem mai departe. Relația celor doi nu este mereu una paridisiacă. Textul atinge câteva zone de profunzime prin versurile: Uneori mai bine-i sa te mintSa cad in gol cu elegantaMintea ta e clar un labirintSi nu am nicio siguranta.
Incertitudinea este caracteristica bărbatului, care uneori se pierde în hăul intern, pierzând conexiunea cu realul. Pentru a menține sentimentul afectiv, iubita apelează la minciună, întrucât menținerea iubirii necesită și unele jertfe.Refrenul cântecului angrenează ideea de unitate, de osmoză sentimentală. Iubirea nu se înscrie în rânduirea existențială, iar limitele sunt anulate.