În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care deveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.
Unul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.
Balcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri
dezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.
O stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme
ciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.
Am fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de
seminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se
agaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.
Am ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de
partea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.
Acolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e roşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.
Solul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi
culoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică, privind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost înmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.
Locul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe creasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.
Am avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al
mării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a nopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe o galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir, sau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele lor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!
Pentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am
trăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi s-a strecurat în suflet…
Maria, Regina României, Țara pe care o iubesc
*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la
textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței fără de sfârșit.
2. Menționează două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte
3. Precizează rolul farului din peninsula Caliacra, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
4. Explică motivul pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra, aşa cum reiese din textul dat.
Rezolvare
- Sensul din text al secvenței este fară încetare.
- Balcicul este un oraș pitoresc datorită căsuțelor turcești care o iau la vale, dar și portului miniatural.
- Farul are rolul de a lumina marea pentru cei care navighează. căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.
- Pentru Regina Maria, Balcicul, este o destinație mai accesibilă deoarece drumul nu este atât de dificil, abrupt.
- În urma vizitării peninsulei Caliacra, Regina Maria, își dorește să ridice o culă.