Lucian Blaga- Suflete, prund de păcăte- Analiză literară

Suflete, prund de pacate,
esti nimic si esti de toate.
Roata stelelor e-n tine
si o lume de jivine.
Esti nimic si esti de toate:
aer, pasari calatoare,
fum si vatra, vremi trecute
si pamanturi viitoare.
Drumul tau nu e-n afara,
caile-s in tine insuti.
Iara cerul tau se naste
ca o lacrima din plansu-ti.

Opera lirică Suflete, prund de păcate este o meditatie care are în centru conceptul de suflet. Poezia debutează prin intermediul vocativului suflete, care are rolul de a marca adresarea directă a eului liric către propriul suflet . Pentru poet sufletul este tot și nimic. În fucție de existența pe care omul alege să o trăiască sufletul poate atinge lumea cerească sau tărâmul jivinelor. Eul liric insista pe ideea totul și a nimicului esenței umane. În suflet se află stocat totul, trecut și viitor. Sufletul poate zbura sau poate pieri. De asemenea eul liric pledează pentru accesarea sufletului prin pătrunderea în interior.

  Întregul ax liric este o adresare directă a eului liric către suflet în care este marcată încercarea eului de a expune resorturile sufletului. Încă din cele mai vechi timpuri conceptul de suflet a fost supus dezbaterilor filosofice. Pentru eul liric căutarea se face doar în interior, iar lacrima este calea supremă ontologică.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *