SUBIECTUL I (70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.
Textul 1
Aşa, Ursei,
Pune-ţi botul pe genunchii mei –
Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.
Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate.
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine,
Să te mângâi cu glasul şi cu mâna,
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga*, stâna
Şi sarica* şi-opincile de-acasă.
Zbârlită blana ţi-este mătăsoasă,
Şi labele vânjoase ţi-s
Ca bâta căluşarilor ce te-au trimis.
Colţii de fier au însă muşcătura moale
Când îmi apucă mâna-ntre zăbale,
Ca să-mi arate că ţi-s drag.
Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.
Mă-mbie, mă răsfaţă.
Îmi ieşi în drum şi-mi sai în faţă.
Şi nasul rece mi-ajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă: „Câine rău”.
Tudor Arghezi, Prietenul
Textul 2
Pe 3 ianuarie, pe la prânz, după ce bubuiturile petardelor de Anul Nou se potoliseră și orașul începuse să se liniștească și să-și intre în ritmul său, am decis să merg până la magazinul din colțul străzii, ca să fac o minimă aprovizionare. Am ieșit în curte, iar curtea noastră este cât o terasă mai mare a unui apartament la bloc, flancată de alte garduri și curți. Însă în această curte din centrul orașului, la 20 de minute de mers pe jos de Piața Romană, dintr-o deschizătură anume făcută la baza gardului de uluci, aproape perfect rotundă și identică cu cele din desenele animate cu Tom și Jerry, a ieșit un cap prietenos de animal care a început să se uite la mine. Și eu m-am uitat la el. Și uite așa ne-am uitat unul la altul vreo cinci minute, fără ca unul dintre noi să facă vreo mișcare. Categoric, era capul unui animal necunoscut mie (oare să fie totuși un șobolan alb? – m-am întrebat în primul moment. Totuși, seamănă mai degrabă cu un urs foarte mic… O fi vreun pui de pisică? Atunci de ce nu miaună?!), posibil sălbatic, posibil periculos. Micul animal nu scotea niciun sunet și părea mai degrabă curios decât speriat. Și-a retras capul de câteva ori în gaură, apoi și-a scos doar boticul, amușinând* aerul de câteva ori. […] Am năvălit înapoi în casă, chiar nu puteam să trec indiferentă pe lângă un asemenea cap, și am început să urlu: „Avem un animal ciudat în curte!”, un fapt care demonstrează că nu pot gestiona foarte bine situațiile de criză în care toți adulții responsabili fac față.
Nimeni nu m-a crezut. A trebuit să pândesc și să fac poze cu telefonul – animalul chiar exista, nu era în închipuirea mea. Am discutat cu vecinul, s-a oferit să mute niște șandramale din dreptul găurii (comune) în gard sau să-și ducă în casă câinele bătrân, pe Patrocle, ca să nu-l sperie pe posibilul animal fabulos. Primul din viața mea. Apoi, inevitabil, l-am pus pe Facebook… În mod inevitabil, animalul meu din curte capătă like-uri și devine vedetă. E dihor – spun mulți. […] Da, există dihori domestici. Se cumpără de la petshop, sunt jucăuși și afectuoși, se atașează de stăpân, se scot la plimbare cu hamul. Lumea iubitorilor de dihori mi-era total necunoscută. Totuși,
rămâne un mister cum un astfel de dihor, iubăreț și dresat, a ajuns tocmai în curtea noastră. Nu doar sub gard, pentru că ne-am dat seama, continuând investigațiile, că dihorul, bursucul, jderul, hermelina, ratonul sau ce-o fi fost el își întemeiase un cămin în toată regula în curtea noastră. […] Decupase cu precizie gardul ca să aibă o fereastră spre exterior, eventual o verandă pe unde să ne facă cu mâna. Pe aici, a început să primească mâncare, ne-a luat niște pufuleți din mână și i-a dus în vastele lui apartamente. […]
Pe Facebook a stârnit o mică isterie. A fost distribuit pe grupuri de iubitori de dihori, dar și la
„rozătoare”. Ați pierdut cumva un dihor? Îl recunoaște careva? De unde a fugit? A fost numit „blănosul” și „banditul”. La început, am primit mesaje cu sfaturi – ce mănâncă, ce comportament are, cum să te apropii de el, am primit inclusiv un fișier audio cu niște sunete specifice care o să-l facă să iasă din gaură. Categoric, nu voiam să păstrăm animalul. Nici în cea mai bogată imaginație a mea nu m-aș putea închipui având grijă de un dihor. Apoi, am primit vreo 30 de mesaje de la potențiali iubitori de dihori […]. Norocul nostru a fost că, prin
toate aceste mesaje de întrajutorare dihorească, am dat și de un tânăr biolog, care a venit la noi acasă, prompt și profesionist, cu o cușcă-capcană pe care a montat-o în fața găurii. A umplut-o cu pește din conservă și cu mâncare pentru mâțe. Dihorul a ieșit, în sfârșit, din vizuină și am putut să-l vedem în toată splendoarea lui, dând târcoale cuștii – într-adevăr, un animal fabulos, cu capul lui mic, de ursuleț, dar cu corpul subțire, lung și agil, plus coada, era chiar mai mare decât o mâță și absolut nepotrivit locului în care ne aflam. […]
Nu era o soluție să rămână acolo, desigur, dar m-am gândit că acele zile de libertate în care și-a construit de unul singur o vizuină și a supraviețuit au fost cea mai frumoasă perioadă din viața lui. Pentru că (am aflat ulterior) era, de fapt, o dihoriță, poate că le va și povesti copiilor și nepoților ce vor deveni animale de apartament cum e să fii un dihor liber și de capul tău. Alte învățăminte ar fi: 1) Suntem atât de alienați* de marile orașe, încât orice animal, în afară de câine, pisică și porumbel, ni se pare de domeniul fantasticului;
2) Facebookul și comunitățile sunt în principiu bune, însă e ușor să se creeze isterii din orice […]; 3) Dihorul, bursucul, viezurele sau ce-o fi fost el mi-a înveselit atât de mult începutul de an, încât am adoptat o pisică.
Adina Popescu, „Povestea dihorului şi ce învățăminte putem trage din ea”, în Dilema veche, ianuarie 2020
*a amușina – a adulmeca
*alienat – înstrăinat, îndepărtat
1. Notează, din textul 2, doi termeni care denumesc animale. 2 puncte
Termenii care denumesc animale din textul 2 sunt: dihor,șobolan
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncteFaţă de animalul apărut în curte, la început, autoarea simte
a) bucurie şi vinovăție.
b) curiozitate şi îngrijorare. X
c) nemulțumire şi indignare.
d) recunoștință și uimire.
Răspunsul corect: .
Ministerul Educației
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Patrocle este numele unui
a) câine din vecini .x
b) grup de pe Facebook.
c) tânăr biolog.
d) vecin cumsecade.
Răspunsul corect: .
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
Ursei este
a) ignorat de ciobani.
b) ignorat de stăpân.
c) răsfățat de stăpân. X
d) răsfățat de străini.
Răspunsul corect: .
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe
informațiile din cele două texte. 6 puncte
Textul 1
Stăpânul se teme că va fi mușcat de Ursei. Fals
Ursei este un câine de talie mare. Adevărat
Ursei a fost adus de stăpân din afara țării. Fals
Textul 2
Dihorul este găsit în Piața Romană. Fals
Adina Popescu aduce dovezi pentru a demonstra existența animalului. Adevărat
Autoarea decide să păstreze dihorul găsit. Fals
6. Precizează felul rimei și măsura primelor patru versuri din textul arghezian.
Rima din primele 4 versuri este împerecheată. Măsura este: 4,9, 11, 11
7.Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Un element de continut comun regăsit în cele două texte îl reprezintă prezența animalelor. În primul text este conturat câinele Ursei, care este apreciat și iubit de stăpân, Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate/Tu ai încredere în mine. În fragmentul 2, autoarea este speriată de prezența unui animal ciudat în curtea ei, Am năvălit înapoi în casă, chiar nu puteam să trec indiferentă pe lângă un asemenea cap, și am început să urlu.
8. Crezi că rețelele sociale oferă soluții potrivite pentru rezolvarea unor situații dificile? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2.
Retelele sociale reprezintă o facilitate a epocii moderne, întrucât omul poate comunica rapid prin intermediul lor. Consider că o rețea socială poate avea un impact pozitiv în a ajuta în rezolvarea unei probleme. În cadrul acelei rețele se pot găsi și specialiști în domeniu. Este necesar ca omul să fie cât de cât reticient, oricine poate pretinde că este specialist. În fragmentul suport, autoarea găsește pe facebook în cele din urmă, un biolog, care o ajută în problema ei.
9.Asociază textul „Prietenul” de Tudor Arghezi cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text
Valoarea culturală este prietenia. Se poate asocia cu Povestea lui Harap Alb, Dumbrava minunată, Cireșarii.