Cezar Petrescu nu numai admira pe poet, dar îl și iubea. A scris articole din care se vede dragostea
și prețuirea ce acorda lui Bacovia. Era indignat că nu i se rezolva o situație care să-i aducă mai multă bucurie poetului, suferind cum îl știa, și ofensat când era în joc existența, cu toate distincțiile care i se acordau din timp în timp. De câte ori apărea o nouă ediție din poeziile lui Bacovia, scria câte un articol plin de înțelegere a operei, și mai ales a dramei autorului. […]
În 1930, Cezar Petrescu îl întâlnise pe Bacovia pe bulevard, fără să se oprească spre a vorbi cu
poetul, acesta fiind foarte gânditor și neobservând, la rândul său, pe confratele scriitor. Datorită acestei întâlniri, Cezar Petrescu a scris un articol intitulat: Bietul poet! […] Articol admirativ, dar și multe compătimiri, care dor. ”Compătimirea micșorează demnitatea omului”, zicea Bacovia.[…]
În acea zi trebui să simt foarte ascuțit acest adevăr. Aveam ore de la zece la unu la liceul unde
predam. Terminasem ora de limba română cu clasa a V-a B. Se iscă oarecare agitație printre eleve. Când să-mi iau catalogul spre a coborî de la catedră, o elevă, cea mai îndrăzneață din clasă, mă întrebă:
– Doamnă profesoară, a apărut astăzi un articol, Bietul poet! E vorba de soțul dv., poetul Bacovia?
L-ați citit?
Elevele, în așteptarea efectului acestei întrebări, aveau un aer insolent, încât simțeam ca niște
palme în plin obraz îndrăzneala cu care îmi aruncau privirile.
– Da, l-am citit! Ce doriți?
– Să ne spuneți și nouă ce vrea să zică Cezar Petrescu prin acest articol?
– Că țara asta nu merită un mare poet, fiindcă îl ofensează, nu-l înțelege și nu-i dă locul ce merită.
Așa s-a întâmplat cu cei mai mari poeți ai noștri, nu numai cu Bacovia.
Am coborât de la catedră în tăcerea grea a clasei, care m-a petrecut până la ieșire într-o liniște
adâncă. Am ieșit tulburată și neplăcut impresionată de această scenă. Când am sosit acasă, i-am scris lui Cezar Petrescu o scrisoare, în care îi mulțumeam pentru articolul său atât de bine intenționat, dar îi mărturiseam și la ce fel de interpretări compătimitoare se preta pentru cei ce nu-l înțelegeau în frumoasele sale intenții.
La începutul lui august, Bacovia primi ultima corectură a volumului Cu voi, de la editura Cronicarul,
condusă de G.Șt. Cazacu, constantul admirator și discipolul lui. Veni personal să ne vadă și să-i facă
această surpriză ”maestrului”.
– Un autor publicat, îmi spuse poetul, comunicând cu cititorii și-a atins finalitatea creatoare. E
dureros să scrii pentru sertar. Gândul se cere transmis oamenilor, cu tot ce are mai frumos, mai uman, mai etern. Cel ce gândește are un mesaj social, în primul rând, de transmis semenilor. Necomunicat, acest mesaj îl sufocă, îi ucide elanul de a mai crea și, fără elan creator, un gânditor, un artist, un poet este cu aripile frânte.
Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea publică a calităților individuale este sau nu importantă, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Bacovia. Poezie sau destin de Agatha Grigorescu-Bacovia, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte
Recunoșterea publică presupune încunurarea unei personalități cu anumite distincții, care pot avea și anumite beneficii materiale. Consider că este esențial ca societatea să recunoască calitățile unui artist si să investească în acestea . Un artist este reprezentatul sentimentelor tuturora și își poate cuantifica talentul la potențialul maxim dacă este susținut de societate.
În primul rând, un artist este un om înzestrat cu o sensibilitate sporită care prin talentul său împărtășește cu ceilalți anumite mesaje care generează în ființa receptorului anumite stări. De multe ori societatea are impresia că un artist este obligat să își practice talentul indiferent de remunerație. În fragmentul suport se obervă destinul lui George Bacovia. Acesta avea un talent remarcabil, însă nu este apreciat de societate la adevarata sa valoare, fapt care îl supără pe Cezar Petrescu. Bacovia trăiește modest și depune eforturi mari pentru a putea publica.
În al doilea rând, odată recunoscute meritele unui artist acesta va primi mai multă încredere în sine. El va depune mai mult efort, iar arta sa va ajunge la un nivel înalt. Un exemplu concret este reprezentat de schimbarea de paradigmă din actualitate în care un artist poate expune talentul său mult mai ușor cu ceilalți. Datorită platformelor sociale din online, artistul poate primi de la admiratori remunerație, iar talentul său poate fi mai ușor valorificat.
În concluzie, un artist devine cu adevarat artist când munca sa ajunge la public. Este necesar ca talentul său să fie recunoscut pentru ca acel artist să continue munca sa.