Cezar Petrescu nu numai admira pe poet, dar îl și iubea. A scris articole din care se vede dragostea
și prețuirea ce acorda lui Bacovia. Era indignat că nu i se rezolva o situație care să-i aducă mai multă bucurie poetului, suferind cum îl știa, și ofensat când era în joc existența, cu toate distincțiile care i se acordau din timp în timp. De câte ori apărea o nouă ediție din poeziile lui Bacovia, scria câte un articol plin de înțelegere a operei, și mai ales a dramei autorului. […]
În 1930, Cezar Petrescu îl întâlnise pe Bacovia pe bulevard, fără să se oprească spre a vorbi cu
poetul, acesta fiind foarte gânditor și neobservând, la rândul său, pe confratele scriitor. Datorită acestei întâlniri, Cezar Petrescu a scris un articol intitulat: Bietul poet! […] Articol admirativ, dar și multe compătimiri, care dor. ”Compătimirea micșorează demnitatea omului”, zicea Bacovia.[…]
În acea zi trebui să simt foarte ascuțit acest adevăr. Aveam ore de la zece la unu la liceul unde
predam. Terminasem ora de limba română cu clasa a V-a B. Se iscă oarecare agitație printre eleve. Când să-mi iau catalogul spre a coborî de la catedră, o elevă, cea mai îndrăzneață din clasă, mă întrebă:
– Doamnă profesoară, a apărut astăzi un articol, Bietul poet! E vorba de soțul dv., poetul Bacovia?
L-ați citit?
Elevele, în așteptarea efectului acestei întrebări, aveau un aer insolent, încât simțeam ca niște
palme în plin obraz îndrăzneala cu care îmi aruncau privirile.
– Da, l-am citit! Ce doriți?
– Să ne spuneți și nouă ce vrea să zică Cezar Petrescu prin acest articol?
– Că țara asta nu merită un mare poet, fiindcă îl ofensează, nu-l înțelege și nu-i dă locul ce merită.
Așa s-a întâmplat cu cei mai mari poeți ai noștri, nu numai cu Bacovia.
Am coborât de la catedră în tăcerea grea a clasei, care m-a petrecut până la ieșire într-o liniște
adâncă. Am ieșit tulburată și neplăcut impresionată de această scenă. Când am sosit acasă, i-am scris lui Cezar Petrescu o scrisoare, în care îi mulțumeam pentru articolul său atât de bine intenționat, dar îi mărturiseam și la ce fel de interpretări compătimitoare se preta pentru cei ce nu-l înțelegeau în frumoasele sale intenții.
La începutul lui august, Bacovia primi ultima corectură a volumului Cu voi, de la editura Cronicarul,
condusă de G.Șt. Cazacu, constantul admirator și discipolul lui. Veni personal să ne vadă și să-i facă
această surpriză ”maestrului”.
– Un autor publicat, îmi spuse poetul, comunicând cu cititorii și-a atins finalitatea creatoare. E
dureros să scrii pentru sertar. Gândul se cere transmis oamenilor, cu tot ce are mai frumos, mai uman, mai etern. Cel ce gândește are un mesaj social, în primul rând, de transmis semenilor. Necomunicat, acest mesaj îl sufocă, îi ucide elanul de a mai crea și, fără elan creator, un gânditor, un artist, un poet este cu aripile frânte.
Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
Hai in grup!
1. Indică sensul din text al secvenței din timp în timp.
2. Menționează titlul articolului la care se referă elevele, utilizând informaţiile din textul dat
3. Precizează un sentiment pe care Cezar Petrescu îl are față de George Bacovia, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care soția poetului decide să-i scrie o scrisoare lui Cezar Petrescu.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui G. Bacovia, aşa cum reiese din textul dat.
Rezolvare
- Sensul secvenței este câteodată.
- Titlul articolului la care se referă elevele este Bietul poet!
- Cezar Petrescu are un sentiment de admirație față de George Bacovia. Secvența care justifică răspunsul este: Cezar Petrescu nu numai admira pe poet, dar îl și iubea.
- Soția poetului dedice să-i trimită o scrisoare lui Cezar Petrescu pentru ai mulți pentru articolul publicat despre Bacovia. De asemenea ea il instiințează despre faptul că articolul a fost interpretat greșit de mulți oameni.
- Așa cum reiese din fragmentul suport George Bacovia era o persoană dedicată scrisului înzestrată cu capacitatea de a gândi în profunzime. Acesta își așterne gândurile în formă lirică pentru a transmite semenilor un mesaj.