Cratima asta! De multe doare când vrem să despărțim cuvinte fără să existe logică. De multe ori observ utilizarea cratimei ca un bisturiu. Hai să tranșăm tot, să tăiem peste tot! Eh, dragii moșului, nu e chiar așa. În gramatică folosim cratima ca semn grafic, atunci când ne grăbim și elidăm o vocală, ca în exemplu n-ai. Observăm, u nu mai este, nu se aude. De asemenea, o altă utilizare a cratimei este în momentul în care rostim împreună sau rapid anumite verbe, care au un pronume după sau înainte. Să luăm ca exemplu sintagma v-am spus. Rostim rapid vam și scriem v-am, deoarece v este pronume, iar am este parte din perfectul compus al verbului.
Pe pronumele îți nu îl separăm că nu are sens. Eventual putem pune o cratimă dacă avem o intercalare de conjunctiv: să-ți spun, dar aici este alt context.
Corect: îți
Greșit: î-ți