Rezolvare subiect Bacalaureat limba și literatura română- Model oficial 2022

Model oficial subiect Bacalaureat

 

Salutare, în cadrul acestui articol vom lucra un  subiect Bacalaureat, mai exact modelul oficial.

 

În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era mucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,
ne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să
ne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?
De data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul
după-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de pagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile
cărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia
adevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,
pentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui
mai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o
cascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,
de data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă
făcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. […]
După prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam
să protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din
umeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e
vorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,
când a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!…”
A fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul
trecut. Probabil că Mazilu fusese atât de surprins de povestirea mea, încât a vorbit în cancelarie, căci, la sfârșitul recreației,
Moisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei
care mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși
nu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce
va vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)
Dar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot
scrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior
aventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam
deodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le
azvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.
Mircea Eliade, Memorii
*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș
*oniric – privitor la vise, care aparține visului
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la
textul dat.

 

 

https://drive.google.com/file/d/17ug0dSFMNWtlPG6HSxIhuALP2OqfHA6q/view?usp=sharing

 

Descarcă subiect Bacalaureat 2022.

 

1. Indică sensul din text al secvenței cu amănunte.

2. Menționează două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor, utilizând informaţiile din textul dat.
3. Precizează reacția pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade, justificându-ți răspunsul cu o  secvență semnificativă din textul dat. e
4. Explică un motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade,  aşa cum reiese din textul dat.

 

                                               Rezolvare subiect Bacalaureat

  1. Sensul secventei este detaliat.
  2.  Profesorul Mazilu se face plăcut prin îndemnul la lectură și citirea compunerilor elevilor.
  3. Relatarea lui Mircea Eliade generează în rândul părinților lui o reacție de rezervă, . Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși nu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților.
  4. Elevul Mircea Eliade simte bucurie în momentul în care redactează tema deoarece putea să fie precum scriitori pe care îi admira.
  5.  Profesorul Mazilu în momentul în care citește compunea redactată de Eliade are o atitudine de uimire. Eliade a lăsat inspirația să-l pătrundă și a scris în jur de 20 de pagini care au fost răsplătite cu un 10.Hai pe youtube:

https://www.youtube.com/channel/UCmN5dZr6vLSl99AAJWlR1jg

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.