Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.
Rosmarin surâdea, în vreme ce Liana striga vesel:
— Sunt frumoasă, Tincuțo?
Bătu din palme și se răsuci cu pași de dans împrejurul camerei, parcă ar fi auzit o mare noutate. Apoi,
după ce Tinca ieși cu haina și blana, se așeză la masă, începând să examineze cu amănuntul cumpărăturile,
explicând fiece lucru în vederea zilei de mâine.
Era obișnuită să primească complimente și totuși îi făceau plăcere ori de la cine veneau. Pe stradă bărbații
întorceau capul după ea ca și când ar fi răspândit o vrajă irezistibilă. Figura ei de fetiță mirată și nevinovată, cu
părul blond natural, cu obrajii puțin bucălați, cu nasul mic obraznic, nu o prea distingeau din mulțimea de femei
drăgălașe care dau străzilor bucureștene, altfel puțin remarcabile, un aspect atât de simpatic. Ochii ei însă
fascinau prin culoarea lor albastră închisă cu reflexe violete, adumbriți de lungile gene blonde ca într-un cuib de
aur. În privirile lor scăpăra curiozitatea inteligentă, un etern semn de întrebare și, mai ales în momentele de uitare
de sine, o pâlpâire stranie, o melancolie tulburătoare ca un avertisment ascuns.
Liviu Rebreanu, Jar
Personajul reprezintă o instanță primordială textului epic. În fragmentul extras din opera literară Jar redactată de Liviu Rebreanu se remarcă mai multe mijloace de caracterizare a personajului. Un prim reper de propagare a caracterului Lianei este expus prin autocaracterizare. Ea dorește să afle de la Tincuța dacă este într-adevăr frumoasă. Un al doilea aspect care o prezintă pe Liana este reliefat de narator, care o caracterizează direct. El o prezintă fizic și psihic. Liana avea ceva deosebit, niște ochi care propagau o inteligență, un mister adânc.