Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Înainte de a începe acest articol reflexiv nu uitați că avem și eseul:
Lucian Blaga- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- Eseu+ Clip video+ Test online de verificare
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte
Această poezie apare în volumul Poemele luminii publicat în anul 1919. Lucian Blaga are o forță puternică poetică. Este un spirit îndrăgostit de tainele cunoașterii. Își dedică existența cercetării domenilor care îl pot conduce spre a înțelege măcar o fărâmă din mecanismele universului. Lucrările sale filosofice sunt de o deosebită acuratețe. Lăsând drumul sinuos al filosofiei blagiene pentru al vremuri, ne vom concentra asupra poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.
În primul rând este o artă poetică, ceea ce înseamnă că expune ca nucleu central raportul dintre poet și poeziei. Într-adevăr această poeziei este emblematică. Ea servește și drept crez literar. Aflăm multe despre rolul pe care poetul îl are în univers, desigur, așa cum consideră Blaga.
Titlul ne spune multe despre conținutul poeziei. Poetul alege să introducă un Eu în incipitul titlului pentru a marca propria atitudine pe care o are în raport cu nestrivirea corolei. În fond ce este această corolă? Ea se referă la totalul de elemente care alcătuiesc universul! Mai obervăm utilizarea timpului prezent! Blaga folosește modul indicativ prezent cu un scop! Care este scopul? Eh, timpul prezent denotă o acțiune imposibilă de impiedicat, o atitudine sigură, certă.
Poezia debutează cu relurea titlului. Poetul are această abordare tehnică pentru a marca atitudinea sa de a pleda pentru protejarea universului. Totodată el se îndepărtează de minte: nu ucid
cu mintea tainele. Partea rațională este periculoasă pentru că presupune forarea adâncă în tainele lumii cu scopul de ale elucida. Observăm în prezent că știința este cu două tăișuri. Totul depinde de scopul în care este utilizată. O bombă atomică nu este cel mai înțelept aspect, din punctul meu de vedere.
În calea vieții sale prețuiește fiecare părticică a universului. Poezia este construită într-o manieră modernă cu scopul de a pune accent pe mesajul transmis. Tema este de sorginte filosofică. Secvența numărul doi este emblematică: Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari.
Poetul tratează efectele pe care cunoașterea rațională le are asupra tainelor universului. A sugruma vraja nepătrunsului ascuns se referă la a pătrunde prin stiință dincolo de ce este permis. A încerca să depășești limita nu este mereu de bun augur, vedem în prezent. Poetul are o altă misiune. Cunoașterea sa nu este obținută prin forare, prin știință. El are acces la cunoaștere prin revelație. Revelația este o abordare benefică care nu distruge tainele universului. Poetul are rolul de a proteja tainele universului. Iata că în această poezie este expus rolul pe care poetul îl are în lume. El are menirea de adâncire a misterului, iar prin acest sens se propagă îmbogățirea misterului. De asemenea la nivel tehnic, Blaga, utilizează metafora revelatorie pe care chiar el o teoretizează.