Lucian Blaga- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- Eseu+ Clip video+ Test online de verificare

  Lucian Blaga- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

 

 

 

Perioada interblică se caracterizează printr-o dezvoltare extraordinară a literaturii române. Este practic o perioada de aur, care din păcate este încheiată înainte de apogeu prin instalarea sistemului stalinist. Poezia interblică cunoaște o dezvoltare extraordinară prin ramurile diverse pe care le abordează poeții.

Tudor Arghezi prelucrează orice cuvânt obținând poezie. George Bacovia transformă plumbul în aur. Ion Barbu expune legătura dintre geometrie și poezie. Pe acest fond inedit,mai exact în anul 1919 literatura română se bucură de un slujitor al condeiului, care avea să rămână etern în conștiința criticii literare. La doar 24 de ani Lucian Blaga debutează cu două volume: unul de poezie, iar celălat de aforisme.

Lucian Blaga este un spirit lucid, filosofic, îndrăgostit de tainele care orbitează în jurul cosmosului. Volumul sau de aforisme filosofice conturează apetența care va prinde contur la maturitate pentru metafizică. De la viaţă să nu aştepţi nimic, dimpotrivă, tu trebuie să-i dai totul. Numai aşa vei fi scutit de deziluzii şi te poţi bucura de tine, de lupta, de independenţa şi de puterea ta creatoare. Lucian Blaga este unul dintre cei mai importanți poeți români. De asemenea condeiul său va da poporului nostru o serie de trilogii precum:

  • 1943 – Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmaticCunoașterea lucifericăCenzura transcendentă.
  • 1944 – Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stilSpațiul mioriticGeneza metaforei și sensul culturii
  • 1946 – Trilogia valorilor, Știință și creațieGândire magică și religieArtă și valoare.
  • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

     

Lucrările sale filosofice sunt dublate de lirismul său care va avea ca fundament scrierile de natură filosofică. Volumul Poemele luminii este publicat în anul 1919 și salutat cu vervă de critica literară.

În anul 1919 reputatul intelectual Nicolae Iorga publică un articol în care precizează: Poeziile lui Blaga sunt bucãti de suflet, prinse sincer în fiecare clipã si redate de o superioarã muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se mlãdie împreunã cu miscãrile sufletesti însesi. Aceastã formã elasticã permite a se reda si cele mai delicate nuante ale cugetãrii si cele mai fine acte ale simtirii. E si filosofie înãuntru, o melancolicã, dar nu deprimantã filosofie, care leagã împreunã toate aspectele dinafarã ale naturii si, înlãuntru, toate miscãrile prin care si noi îi rãspundem.”

În volum Lucian Blaga adoptă prepoderent un modernism de tip expresionist. Trăsăturile fundamentale ale curentului evocat sunt: contopirea cu transcendetul, căutarea primordialului, întoarcerea la mit.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o poezie manifestat semnată de Lucian Blagă, așezată în fruntea volumului. Este de asemenea o artă poetică, enunțând crezul artistului.

Titlul, element de paratextualitate cu finalități anticipative are în centru pronumele personal eu. El are menirea de a contura atitudinea personală a eului liric de a nu strivi taina cosmică. Timpul utilizat în titlul este un prezent cu valoare eternă. Eul liric adoptă o acțiune imposibilă de împiedicat. Lucian Blaga este poetul cu un sistem gnostic propriu. Înțelegerea poeziei se realizează prin cheile exegetice oferite de autor în scrierile sale de filosofice. De asemenea titlul este metaforă revelatorie, concept teoretizat de Lucian Blaga.

Să vedem poezia:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

 

Incipitul poeziei reia titlul cu scopul de a fixa atitudinea eului liric de a refuza accederea la cunoașterea rațională. Viața este o călătorie în care eul liric aderă la protecția frumuseții cosmice. Conform teoriilor blagiene există două moduri de a obține cunoaștere: prin rațiune sau revelație. Eul liric accede spre gnoza de tip revelat asociată de poet cu lumina de tip luciferic. Poetul are acces la cunoașterea prin revelație care are finalitatea de a potența și totodată a proteja tainele cosmice. Compozițional, poezia, este alcătuită din 3 secvențe.

În cea de a doua secvență eul liric pledează pentru cunoașterea revelată și o combate pe cea rațională. Lumina poetului are finalitatea de a nu sugruma vraja nepătrunsului ascuns. Eul liric se asociază cu simbolul selenar care prin lumina ei sporește taina nopții. Se observă utilizarea metaforei revelatorii sfânt mister. Pentru eul liric taina este motorul existenței.

 

 

În ultima secvență eul liric enunță elementele cosmice care alcătuiesc totalul de elemente primordiale. În conceptia lui Blaga există în univers un Mare Anonim care impune o cenzură transcendentă. La nivel de artă poetică este prezentă finalitatea poetului care nu lămurește misterul ci îl adâncește pentru a îl proteja. Prozodia este modernă caracterizată de exacerbarea eului liric și tehnica ingambamentulul. Lipsa ritmului și a rimei conferă poetului libertate totală în exprimare.

 

 

Fă și testul nostru pentru a verifica cât ai acumulat din operă:

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *