Ion Pillat- Aci sosi pe vremuri- Eseu- Clip Video- Test de verificare

Aci sosi pe vremuri

 

 

 

Perioada interbelică reprezintă punctul de ascensiune a literaturii române. Temele, structurile narative, experimentele lirice, concepțiile artistice se coagulează în jurul în fondării unei noi vârste literare. Momentul de zbor literar a fost întrerupt de instaurarea regimului comunist de tip stalinist.

În perioada enunțată două mișcări aveau să domine: modernismul și tradiționalismul.  Cele două abordări literare se află la polul opus. Mișcarea tradiționalistă care în perioada interbelică se cristalizează în jurul revistei gândirea pledează pentru conservatorism. Spritul creștin nu poate fi anihilat, ruralul reprezintă vatra cosmică. Mai multe despre tradiționalism puteți citi aici:

https://eromana.ro/2020/11/traditionalismul-ce-este-si-cum-il-intelegem/

În anul 1923 este publicat volumul pe Argeș în sus. Critica literară îmbrățișează concepțiile lirice ale lui Pillat și îl plasează în categoria poeților reprezentativi pentru perioada interbelică.  Să vedem poezia:

 

 

 

La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptara-n codru si poteri, si haiduc.

În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pândise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.

Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea…
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Si cum sedeau… departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna…
De mult e mort bunicul, bunica e batrâna…

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita…

Ca ieri sosi bunica… si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri…

Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram
Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.

Si cum sedeam… departe, un clopot a sunat,
Acelasi clopot poate, în turnul vechi din sat…

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

 

Titlul, element de paratextualitate are finalități anticipative ale conținutului textual. Titlul are o formulă inedită, care marchează cicilitatea vieții. Adverbul aci denotă un reper spațial vag precizat, iar perfectul simplu sosi expune strânsa legătură între aici și acum. La nivel tematic opera lirică este cuantificată în jurul inexorabilului timp. De asemenea se identifică și tema iubirii.

La nivel compozițional poezia este structurată în 19 distihuri și un stih.

Incipitul poezia debutează cu expunerea cadrului prezent. Eul liric adoptă un lirism de tip obiectiv prin care descrie efectele nemilioase ale timpului asupra casei bunicului. Locuința are obloanele trase simbol al ruperii de trecut. Păianjenii au creat o adevărată fortăreață, iar accesul în încăpere este interzis.Casa a fost populată într-un timp nedefinit,când luptau în codrii haiducii.

Următoare distihuri care compune cea de a doua secvență reclădesc prin forța eului liric lumea arhaică a bunicilor. Cei doi sălășluiesc într-un cadru paradisiac caracterizat de iubire pură. Eul liric descrie emoția bunicului când bunica a coborât din berlină. În ocrotirea lunii cei doi își deșfășurau iubirea absolută. Bunicul dă dovadă de un spirit romantic având darul pasiunii pentru literatură. Iubirea lor este feerică, de basm.  Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea, timpul pare să fie etern, iar iubirea lor să dăinuie pentru veșnice. Cronos este nemilos, iar prin motivul sunetului clopotului, eul liric, întrerupe povestea de iubire dintre cei doi. Dragostea celor doi bătrâni a fost întreruptă de implacabila curgerere a timpului. Bunica e bătrâna, bunicul este mort. Urmează două stihuri de o profunzime desăvârșită:

 

 

 

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita…

Adevarata esență a poeziei este centrată în jurul sintagmei fugit irreparabile tempus. Timpul are efecte devastatoare, nimeni nu îl poate îndupleca. Eul liric meditează asupra curgerii, iar următoarea secvență, cea de a patra marchează repetibilitatea evenimentelor. Lumea rurală este guvernată de ciclicitate. Iubita eului liric pășește în același cadru primordial în care bunicii eului liric și au desfășurat neprihănita poveste de iubire. Motivul care marchează cicilitatea poeziei este cel al berzei care este prezent în ambele cadre temporare.  Barza simbolizeaza  fidelitatea, reinnoirea, renasterea. De asemenea timpul este trecător, iar eul liric se adaptează vremurilor actuale. Recitările sale sunt din poeții vremii, iar iubita are o ținută modernă. Cadrul este ușor schimbat, sentimentul este același. Iubirea celor doi este întreruptă de sunetul clopotului care îi reamintește eului liric de marile treceri întru devenire. Clopotul este motivul central al poeziei.

 

Fă și acest test de verificare:

 

 

 

Vezi clip:

 

Te aștept pe:

https://www.facebook.com/voipromova

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *