Să păstram tradiția, zic! În contextul articolului dedicat modernismului, astăzi vorbim despre tradiționalism! Scriitorii care aderă la această manifestare literară se caracterizează prin respingerea elementelor de noutate. Ei refuză orice schimbare și rămân tributari modelelor consacrate.
Revista în care se regăsesc principalele direcții ale tradiționalismului este Gândirea, care apare în orașul (costisitorul) Cluj-Napoca în anul 1921. Principala direcție abordată este reprezentată de afirmarea specificului național. În anul 1929 apare un articol manifest semnat de Nichifor Crainic numit Sensul Tradiției. Principala formă de conservare a spiritului românesc în concepția lui Crainic este reprezentată de ortodoxism. Modernitatea este ucigătoare pentru spirit, orașul este un loc artificial, iar spațiul rural este cel unde se regăsesc energiile primordiale ale poporului român.
Să nu mai batem câmpii, deși Nichifor și-ar dori. Să vedem câteva dintre trăsăturile tradiționaliste care se manifestă în poezie. Ea trimite spre religie, panteism, elogierea pământului. Spațiul este sacralizat, este prezentată comuniunea omului cu natura, prezintă ciclurile cosmice. În centrul se află țăranul, păstorul, care marchează prototipuri arhetipice.
Cele mai pregnante mituri utilizate de lirica tradițională sunt cele religioase, pastorale. Registrul poetic este format din multe arhaisme. Ce ar fi teoria fară practică? școală? să vedem o poezie tradiționalistă:
Am ales o poezie din patriarhul Nichifor Crainic:
Străbunii mei din vremuri legendare,
Al vostru suflet de umili ţărani
A dormitat sub secolii tirani
Ca sub un greu de lespezi funerare.
Dar din adâncul miilor de ani,
Tot ce-a mocnit în voi – frumos şi mare –
Irumpe-n mine ca o-nvâlvorare
Spre ceru-ncins în zboruri de vultani,
În sânge mi-arde dorul vostru scris;
Urcaţi, prin mine, către biruinţă,
Şi-aşa, cum ale voastre toate mi-s,
Vă răzbunaţi, că-n tânăra-mi fiinţă
A pâlpâit lumina unui vis
Şi s-a zbătut suprema năzuinţă.
Se observă în poezia expusă conexiunea eului liric cu străbunii. El se află în ipostaza de continuator a pulsiunilor pentru libertare, duce mai departe dorința lor de biruință. Evident în tradiționalism prozodia este foarte importantă.
Să vedem și câteva aspecte importante despre proza tradiționalistă.
Opera canonică pentru examenul de Bacalaureat care se încadrează în tradiționalism este Baltagul de Mihail Sadoveanu. În epicul tradiționalist se pune mult accent pe moralitate, pe observația socială. Temele preponderente se concentrează în jurul comiunii dintre țărani și natură, întoarcerea la origini. Perspectiva narativă este obiectivă, construcția este închisă, timpul cronologic.
Vă aștept pe:
https://www.facebook.com/voipromova