În acea superbă vacanță din 1933, odată trecut peste hopul bacalaureatului, îmi puneam problema viitorului și mă
hotăram să mă înscriu, în toamna următoare, la Drept și la Filosofie. La Drept ca să fac plăcere părinților, la Filosofie ca
să compensez slăbiciunea mea în fața exigențelor familiei. A fost o vară lungă, începută între luminile de glorie ale
succesului școlar (ieșisem printre primii, chiar al doilea din serie, dacă îmi aduc bine aminte), cumpăram cărți cu duiumul
ca să recuperez timpul pierdut cu studiile de-a lungul unui an întreg dedicat preparării pentru bacalaureat, examen care
mă teroriza și, ca să scap de teroare, învățam cât puteam de mult, mă înfundam în lecturi didactice, mă căzneam să înțeleg
și mai ales să rețin acele cunoștințe îngrămădite în manuale adesea fără sens, scăpasem de groaza matematicilor pentru
că se crease posibilitatea de a alege științele naturii, pentru care aveam o înclinație aproape tot atât de puternică și tentantă
ca aceea care mă ducea către literatură și filosofie. Nu-mi venea să cred că scăpasem. […]
Mi se părea miraculos succesul, fusesem în tot decursul liceului un elev mediocru, cu medii finale care nu atingeau
mai niciodată un șapte bine despărțitor și abia în ultimul an de liceu îmi luasem dintr-odată zborul către primele locuri din
clasă. Nu aveam note bune numai la română, franceză, istorie, geografie sau botanică, dar și la astronomie. Iar
bacalaureatul mă săltase dintr-odată în propria mea judecată despre mine însumi. Făuream planuri fără sfârșit. Publicasem
două poezii, una în Revista Colegiului Național Sfântul Sava, a doua o trimisesem la o revistă condusă de Paul
Macedonski, unde apăruse, spre mirarea mea, lăsându-mă să înțeleg că toate drumurile literare îmi erau deschise.[…]
Mama mă vedea profesor la Drept și apoi ministru. Nu aveam altă scăpare. Tata îmi cumpărase un tratat oratoric,
editat de Payot, pe care nu l-am citit niciodată. Singura mea obligație era aceea de a continua la facultate drumul început
în liceu. Din nefericire, întâlnirea cu Universitatea a constituit o adevărată dezamăgire. Dreptul nu-mi plăcea, iar filosofia o
găseam inutilă, un fel de sofistică fără cap și fără coadă, așa cum am definit-o de altfel într-o lucrare-examen care ne-a
fost propusă în anul preparator, nu mai știu de care dintre profesori. Singura materie care mă interesa era un fel de
introducere la cultură, făcută de Tudor Vianu.
Alergam de la o facultate la alta. Frecventam cu asiduitate toate cursurile, luam note, citeam tratate străine de
istoria filosofiei, înclinam, vrând nevrând, către estetică și istoria culturii, în timp ce la Drept nu-mi găseam locul în nicio
materie. Din contactele pe care le avusesem cu judecătoriile și tribunalele, înțelesesem repede că viața de avocat nu era
pentru mine.
Îmi petreceam toată dimineața între un curs și altul, bucurându-mă de acea libertate fără cusur pe care mi-o dădea
viața de student, ieșit dintr-odată de sub controlul la care era supus liceanul. Mă aflam timp de câteva ore în centrul
Bucureștiului, puteam asista sau nu la un curs, puteam merge la „Cartea Românească” să văd ce noutăți apăruseră;
puteam vagabonda pe aleile Cișmigiului sau intra la cinematograf, puteam merge la Biblioteca Fundației Carol, unde,
într-adevăr, mi-am petrecut multe ore încercându-mi dinții în paginile lui Joyce sau ale lui Rimbaud. După-masa ascultam
conferințe, la Fundație sau la Academia Comercială, mai târziu la Dalles, unde se organizau cicluri întregi dedicate temelor
filosofice sau literare și unde vorbeau intelectualii cei mai faimoși de atunci: Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Tudor Vianu,
N.I.Herescu, Ion Marin Sadoveanu, D.Caracostea și alții de care nu-mi mai aduc aminte.[…] Îmi plăcea să intru în muzee,
la Pinacoteca de la Ateneu și să stau neclintit în fața unui tablou de Grigorescu sau de Andreescu, preferații mei de atunci.
Vintilă Horia, Memoriile unui fost Săgetător
1. Indică sensul din text al cuvântului înclinație și al secvenței îmi luasem dintr-odată zborul. 6 puncte
Sensul din text al cuvantului inclinatie este aptitudine, iar sintagma imi luasem dintr-odata zborul semnifica evolutia autorului.
2. Menționează două dintre disciplinele de care autorul se simte atras în liceu, utilizând informațiile din textul
dat. 6 puncte
Cele doua discipline de care autorul se simte atras in liceu sunt: romana si istorie.
3. Precizează specificul conferințelor la care participă studentul Vintilă Horia, justificându-ți răspunsul cu o
secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
Horia Vintila participa la conferinte care abordeaza teme literare si filosofice. Secventa care justifica raspunsul este: de se organizau cicluri întregi dedicate temelor filosofice sau literare și unde vorbeau intelectualii
4. Explică impactul pe care l-a avut asupra tânărului absolvent rezultatul obținut la examenul de
bacalaureat. 6 puncte
Asupra tanarului, rezultatul obtinut la bac a avut un efect de bucurie. Acesta nu se simtea stapan pe anumite discipline, dar truda din ultimul an de liceu i-a adus incunurarea succesului, care ii schima si perceptia despre sine.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură a lui Vintilă Horia, care se desprinde din textul dat.
Vintila Horia este o fire curioasa. Dupa absolvirea liceului, acesta se dedica unui tip de studiu care depaseste doar frecventarea orelor de curs. El asista la numeroase conferinte sustinute de intelectualii vremii si citeste ultimile noutati din domeniul literar.