. Timp de zece luni pe an, cu ușa în permanență deschisă pentru oricine aducea la el un manuscris, E. Lovinescu era literalmente asaltat de cei care socoteau că au de spus ceva hârtiei și prin ea lumii. Erau foarte mulți cei care credeau că drumul spre glorie și nemurire trece prin biroul „maestrului”, birou care timp de aproape treizeci de ani a fost „laboratorul” cercului literar „Sburătorul”, înființat și condus de marele critic. La ușa acestui „laborator” au bătut în decurs de mai bine de douăzeci și cinci de ani – și întotdeauna li s-a deschis – mii și mii, de toate vârstele și de toate profesiunile, care aduceau cu ei unii pulberea de aur a visărilor, iar alții cenușa lor… Cifrele unei statistici – dacă s-ar putea face – a tuturor celor care au trecut pe aici, ca ale miilor de pagini citite sau ascultate de amfitrion – ar fi impresionante. Din acest punct de vedere, într-o perioadă în care mai domnea în critica noastră spiritul academic, sacerdotal, al lui Titu Maiorescu, E. Lovinescu a fost criticul cel mai accesibil, mai apropiat, mai popular. Bunăvoința cu care primea pe oricine venea cu un manuscris, atenția și răbdarea cu care asculta lectura, la care se adăugau și interes și dragoste atunci când își dădea seama că în fața lui, de cealaltă partea biroului, se afla unul dintre cei chemați, erau fără margini. Ele aureolează în eternitate chipul său de mare om și mare cărturar… Strădania lui a fost răsplătită. A cernut cu sita lui de critic multă cenușă, dar în această sită a rămas și mult aur… Spun asta, gândindu-mă că prin „laboratorul” cercului „Sburătorul” au trecut scriitori care sunt astăzi figuri din cele mai proieminente ale istoriei noastre literare: Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, G. Călinescu, Victor Eftimiu, G. Brăescu, F. Aderca, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și mulți alții din generațiile mai tinere… Mihail Șerban, E. Lovinescu, în Amintiri
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă generozitatea este sau nu un atribut al marilor personalități, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din E. Lovinescu de Mihail Șerban, cât și la experiența personală sau culturală.
Generozitatea reprezintă o virtute umană, care consta în împărtășirea cu ceilalți a unor bunuri sau valori spirituale. Prin intermediul generozității, societatea se poate dezvolta și ființa umană își exercită cel mai înalt nivel de existență. Consider că generozitatea este specifică în mod preponderent marilor personalități, întrucât un om de cultură trăiește o viață dedicată semenilor în care scopul acestuia reprezintă dezvoltarea umană.
În primul rând, viața care are un scop merită trăită cu pasiune. Un om de cultură își asumă darul de a fi un propagator al talentului primit de la Dumnezeu. Un exemplu concret, care să contureze argumentul dat îl reprezintă fragmentul suport. Eugen Lovinescu este un nume sonor pentru orice iubitor de literaturatură. Acesta își oferă întreg timpul celor, care aveau nevoie de îndrumare pe teritoriul literaturii. El are răbdare și abia așteaptă să găsească printre miile de suflete care băteau la ușa sa, un mare scriitor.
În al doilea rând, o mare personalitate poate influența pe cei care îl admiră. Generozitatea sa poate constitui un model pentru ceilalți și astfel se poate ajunge la evoluția socială. Actorul Mihai Bendeac, a publicat o carte care a constituit un moment menit să-i inspire pe ceilalți. Toate încasările din vânzarea cărții au fost donate pentru a sprijini construirea de spitale.
În concluzie, un nume sonor din zona artistică vede altfel lumea în care trăiește, deoarece are un har de la divinitate. Prin generozitate, universul vibrează, iar omul atinge cea mai înaltă formă de manifestare.