Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și Pompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de multe ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.
Marele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se spun la țară.
Când a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se pare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.
Toți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria
Capra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moç Nichifor Coțcaru etc.
În ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai apropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă este acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri naive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.
Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar cunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul Neamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu dânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo Creangă a rămas ceea ce fusese.
Aceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul nostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți surtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care avea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le auzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.
Un povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să istorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește altfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul cunoștințelor sale obișnuite.
De aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris și povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.
Creangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru ca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.
George Panu, Amintiri de la Junimea din Iași
- Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă simplitatea este sau nu o piedică în calea succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Amintiri de la Junimea din Iaçi de George Panu, cât și la experiența personală sau culturală. 2
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.
Succesul reprezintă în principiu o suită de încercări care sunt încununate cu un rezultat favorabil. De asemenea definirea acestui concept este aproape imposibil, deoarece fiecare individ își are propria receptare a noțiunii . Consider că simplitatea nu este o piedică în atingerea succesului deoarece o abordare mai puțin elitistă poate rezona cu publicul larg.
În primul rând, succesul de multe ori reprezintă o stare de spirit. Unii oameni ating această stare fară să facă un efort care să atenteze la propria individualitate. În fragmentul suport, Ion Creangă este o fire autentică. În atingerea succesului el nu caută o rețetă. Fiind autentic, poveștile sale sunt încărcate de o simplitate extraordinară care induce o stare de rezonanță cu publicul larg.
În al doilea rând, simplitatea de cele mai multe ori este mai atractivă decât abordări complexe și concentrate în jurul erudiției. Doinele populare sunt abordări simple care răscolesc adânc în spiritul ființei umane. Doinele au o rată mare de succes pentru că vorbesc pe limba omului și sunt compuse de oamenii simpli care au simțit profund durerea expusă în text.
În concluzie, simplitatea nu împiedică atingerea succesului.