Verbul auxiliar

Verbele auxiliare? Din nou verbe? După cum spuneam totul, sau aproape totul se raportează la verbe. Ele sunt foarte complexe, dar veți vedea în articolul curent că nu avem de ce să ne speriem. Haideți să lămurim, care este treaba cu verbul auxiliar! Înainte de toate, primează înțelegerea logică! Ce este un auxiliar?  Dacă batem la mașinăria noastră auxiliar pe dexonline vom vedea și ne vom minuna că auxiliarul presupune: AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător. Auxiliar ajută, da? O pereche de ochelari este un auxiliar.

Atunci verbul auxiliar este verbul care ajută? Da, da, desigur că nu construiește case pentru sărmani, dar ajută acest verb la ceva. La ce? la formarea de moduri și timpuri verbale. Există trei verbe auxiliare:

a fi

a avea

a vrea

Dacă ajută înseamnă că intră în relație cu un alt verb. Să vedem :

 

a fi- Îl utilizăm pentru a forma conjunctivul perfect. Adică trecutului conjunctivului. Să vedem un exemplu. Bine era sa fi învățat. Deci să + fi+ participiu.

condițional optativ perfect: Marchează o dorință care nu a fost indeplinită (din păcate) Aș fi mers la fotbal, dacă aș fi avut bani.

Pe a fi îl mai folosim în construcția viitorului anterior: Voi fi mers.

Să nu uităm de construcțiile pasive: Piesa a fost cântată de Dorian.

 

A avea- indicativ perfect compus: am mers

-condițional optativ prezent: aș merge

-viitor popular: o să merg

A vrea:- viitor: voi merge

Fă și un test să vezi cum stai cu verbul auxiliar

 

 

 

 

Hai si pe :

https://www.facebook.com/voipromova