Bacalaureat română- Testament- Întelegerea textului

Înainte de a începe această prelegere care are finalitatea de lămuri anumite concepte și de-a limpezi poate o anumită ceață cognitivă, nu uitați că avem pe site și eseul poeziei:

https://eromana.ro/2020/12/testament/

Bun, poezia apare în 1927 în volumul Cuvinte potrivite. Noi știm cu un titlu are diverse roluri. În primul rând el este o poartă de intrare în lumea textului. Titlul unui volum de poezii oferă informații anticipative despre conținut. În speță acest volum Cuvinte potrivite denotă faptul că poetul consideră că prin potrivirea cuvintelor rezultă poezie. Nu există cuvinte exclusiv poetice, orice cuvânt poate fi poezie dacă este pus în contextul potrivit. Arghezi devine așadar un meșteșugar al cuvântului.

Mergând pe acest filon și poezia Testament trebuie să facă referire la cuvântul potrivit. Am stablit că un titlu este o cheie importantă de anticipare a conținutului. Ce este atunci un Testament? auzim des cuvântul! mulți râvnesc după testamente. Discutăm despre un act juridic, unde sunt exprimate dorințe, care urmează a fi împlinite după moartea cuiva. În principiu într-un Testament este dăruită averea decedatului.

În poezia Testament ne este prezentată dorința poetului după moartea sa! Da, ați citit bine! Poezia Testament ne prezintă care este averea unui poet, cui rămâne și cum trebuie ea cheltuită. Toată viața unui artist este închinată scrisului, iar după moartea sa ceea ce rămâne este opera. Tot ce rămâne în urma lui Arghezi este un nume adunat pe o carte. Toate volumele sale de artă se reduc la o singură carte: marea carte a vieții unui artist. Sudoarea poetului are un rol sacru, acela de a fi îndreptar moral : tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Poetul este un mijlocitor între trecut și prezent. Poetul punctează excelent efectele pe care cartea le are asupra urmașilor. De asemenea Arghezi construiește un algoritm de creație. În poezia Testament sunt dezvăluite anumite taine ale poeziei. În primul rând orice cuvânt poate fi poetic: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite.

Poezia nu este o treabă ușoară. Cuvintele potrivite presupun o muncă intensă: frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere.

Obervăm că Arghezi are acest har de a prelucra cuvântul și de a îl transforma. De asememenea poezia se naște din venin, care devine miere, adică ura prelucrată rezultă o poezie dulce care să atingă sentimental cititorul.

Poezia are și rolul de a produce durere, de a pedepsi : Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.

O altă întrebare este legată de modul în care poezia se naște, de rolul poetului, dar și al cititorului. Arghezi în ultima strofă lămurește totul. Poezia rezultă din inpirație și trudă. Pare corect, degeaba ești insipirat dacă nu depui efort pentru materializarea revelației. De asemenea efortul trebuie să fie susținut de revelație ca poezia să aibă acel ceva, care seduce și emite o forță de pătrundere afectivă. În toată ecuația asta poetul este un simplu rob, care își jertfește viața pentru a scrie literatură pentru domni.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *