Mihail Sebastian- Jocul de-a vacanța
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în fragmentul dat.
CORINA (într-o rochie caldă de casă. Ștefan în pantaloni gri, pulover albastru, cu mâneci lungi și închis la gât.
Ținuta lor arată o dimineață rece de munte. Corina, pe terasă, în stânga, pe un șezlong, aproape paralel cu rampa, privește afară, spre culise, într-un fel de reverie atentă ca și cum ar urmări ceva foarte important, ce se petrece acolo. În hol, comod instalat într-unul din fotoliile albe de nuiele, Ștefan citește o carte. La ridicarea
cortinei, o clipă de tăcere prelungește această situație, care durează probabil mai de demult): Încă una…
ȘTEFAN: Ai spus ceva?
CORINA: A mai căzut încă una. E a șaptesprezecea. Ieri au fost unsprezece. Alaltăieri cinci.
ȘTEFAN: Vrei să le numeri pe toate?
CORINA: Aș vrea! Sunt așa de multe, că mi-ar trebui o eternitate… Ștefan!
ȘTEFAN (fără să-și întrerupă lectura): Daa…
CORINA: Pot să spun o prostie?
ȘTEFAN: Te rog. Nu te jena.
CORINA: Eu până acum nu văzusem niciodată cum cade o frunză. Credeam că se rupe și cade.
ȘTEFAN: Ai intuiții miraculoase, Corina. Închipuiește-ți că într-adevăr asta e singura metodă a frunzelor de a cădea: se rup și cad. Mă epatezi.
CORINA: Și tu mă epatezi, dragul meu. Prin ignoranță. Nu știi, nu bănuiești câte gesturi mărunte sunt într-o cădere de frunză… (Tăcere.) Optsprezece…
Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța
Personajul este instanța indispensabilă genului epic și dramatic. În fragmentul extras din Mihail Sebastian, Jocul de a vacanța, Ștefan ocupă un rol cental. Din informațiile furnizate de dramaturg se identifică o fire lucidă, rațională, construit în antiteză cu personajul Corina (aspect denotat și de vestimentația celor doi). El stă liniștit și citește ridiculizând-o pe Corina care contempla căderea frunzelor. Caracterizarea directă este denotată de personajul feminin care îl numește ignorant.
Vă aștept pe:
https://www.facebook.com/voipromova