Textul liric Bătrânul pădurar redactat de poetul Nicolae Labiș expune o lume mitică silvestră. În centrul poeziei domnește imaginea arhetipică a bătrânului pădurar, care și-a dedicat întreaga viață rânduirii și îngrijirii pădurii. Spațiul evocat de fragment datează din timpuri primordiale, iar de-a lungul veacurilor bătrânul a vegheat și-a asigurat continuitatea lui. Cerbii, urșii și izvoarele line au fost rânduite de pădurar și a vegheat afectiv asupra lor.
Iubirea pentru natură a bătrânului este conturată de faptele și atitudinile sale. El s-a îngrijit ca în pădure să existe izvoare pentru adăparea animalelor. Ca un Noe s-a asigurat să existe toți factorii care să asigure perpetuarea speciei. În acest context izvorul este simbolul curgerii și a regenerării vieții.
De asemenea sufletul său este dedicat în întregime naturii, prin dedicare ajunge să audă glasul pădurii. La nivel semantic, eul liric utilizează o serie de procedee stilistice. Comparația Îndrăgostit de codrii ca de o arcă denotă iubirea necondiționată pentru natură. Din punct de vedere simbolic arcă reprezintă curățirea sufletească. Bătrânul vede în pădure un refugiu.
Canal de youtube
https://www.youtube.com/channel/UCmN5dZr6vLSl99AAJWlR1jg?view_as=subscriber