| Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos. |
Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului.
Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.
Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.
Cezar Petrescu, Oraș patriarhal
În fragmentul suport extras din scrierea Oraș patriarhal redactat de Cezar Petrescu se identifică perspectiva narativă obiectivă. Acest fapt este marcat de prezența verbelor la persoana a iii-a, nu avea, jucă. Naratorul redă cu detașare întâlnirea dintre Cristina Madolschi și Tudor Stoenescu Stoian. Instanța narativă are o focalizare externă. De asemenea naratorul pătrunde în ființa protagonistei, având acces la stările ei, dovedindu-și omnisciența și omniprezența.