În cadrul acestui articol se va prezenta modul de încadrare a unui text epic în tiparul realismului. Pentru început este indispensabil de precizat faptul că un curent literar este o manifestare ce uneste scriitori care optează pentru o serie de principii comune. Un alt aspect foarte important il constituie modul în care un curent literar dispare si apare altul. Ele de multe ori se opun si apar fie ca reactii fie ca o prelungire a unui curent deja apus. După o perioadă în care domina romanul cavaleresc, care era impregnant de multe evenimente fantastice, apare în Franța o mișcare numita Realism. Ea își propunea să prezinte evenimente dintr-o epocă intr-un mod obiectiv, veridic, sa se centreze pe oglindirea lumii asa cum este, cu aspecte negative sau pozitive.
Naratorul care prezintă evenimente incerca sa accentueze anumite tipologii umane și nu sa se confeseze cum era tendinta în Romantism.
Plecând de la scurta introducere de mai sus, vom analiza un scurt fragment din romanul Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon și vom argumenta succint apartenența lui la realism.
In fragmentul expus are loc o scenă în care este prezentată o petrecere. Aspectul realist din secventa este conturat prin prezentarea personajelor, construirea de imagini veridice,încercarea de a surprinde esența epocii în care personajele trăiesc.
Naratorul detaliaza aspecte vestimentare, construiește tipologii umane. El este omniscient, omnipotent, omniprezent. Prin acest caracteristici se demonstrează că fragmentul se încadrează în paradigma realistă.