Unul dintre verbele cele mai biciute de poporul român este a fi. Eh, dacă aș avea un leu pentru fiecare mesaj primit de forma: aș fii, voi fii, sa fii știut, nu fii nașpa, Ștefane, acum aș scrie articolul din Tenerife, sorbind cu sete un suc dintr-o nucă de cocos, privind apusul cum se contopește cu marea, dar nu am.

Bun, lăsând la o partea încercările mele eșuate de a fi amuzant la ora 24 și 24, wow, haideți să facem și puțină gramatică. Nu scriem verbul a fi după ureche, după cum se aude, ci după reguli gramaticale.

Haideți împreună să vedem prima greșeală: Aș fii la tine la ora 12, însă trebuie să mă dau cu fard. Greșeala ar fi datul cu fard, hm, eu încerc să fiu amuzant. Mă rog, forma aș fii este greșită deoarece avem parte de un verb la condițional optativ prezent care se formează cu auxiliarul a avea pe care îl conjugăm + forma verbală la infinitiv fără a care rămâne așa. Nu mă credeți? Facem o probă!

Eu aș fi, Tu ai fi, El/ea ar fi-Vedeți! Verbul a avea se modifică în fucție de persoană, celalalt verb rămâne la fel.

Bun, o altă greseală: Voi fii! Aici, dragilor, este vorba despre viitor, care se formează cu verbul a vrea care se conjugă+infinitiv fară a

Eu voi fi, Tu vei fi, etc

Conjunctivul perfect se formează în următoarea manieră: să+fi+verb la participiu. Verbul la participiu este de forma: plecat, mers, iubit.

să+fi+verb la participiu= să fi iubit, de exemplu

Pe sistemul nu putem ști ce este viața, putem ști ce nu este viața, haideți să vedem și când verbul a fi se scrie cu doi i.

E simplu, la conjunctiv prezent afirmativ/negativ: să fii la mine la 24:24!/ să nu fii la mine!

Imperativ afirmativ, nu și negativ: Fii cuminte, dar, Nu fi cuminte!

Gerunziu: Fiind.

 

Verifică-te prin testul următor: