„Enigma Otiliei” de George Călinescu – rezumat
„Enigma Otiliei” (1938) de George Călinescu este un roman realist-modernist de tip balzacian, care îmbină observația socială cu analiza psihologică a personajelor și tema formării tânărului intelectual (bildungsroman). Acțiunea este plasată în Bucureștiul de la început de secol xx, spațiu reprezentativ pentru burghezia urbană dominată de interese materiale, ipocrizie și conflict pentru avere.
Romanul debutează cu sosirea lui Felix Sima, orfan și viitor student la Medicină, în casa unchiului său Costache Giurgiuveanu. Descrierea detaliată a casei, realizată prin tehnica balzaciană a incipitului descriptiv, funcționează ca simbol al decrepitudinii morale și al stagnării sociale. În acest cadru, Felix o întâlnește pe Otilia Mărculescu, fiica vitregă a lui Costache, personaj feminin complex, inteligent, sensibil și imprevizibil. Ambiguitatea comportamentului ei justifică titlul romanului: Otilia rămâne o enigmă atât pentru Felix, cât și pentru cititor.
Conflictul central al romanului este dublu: unul sentimental (între Felix și Otilia) și unul social (lupta pentru moștenirea lui Costache). În jurul averii se coagulează familia Tulea – Aglae, Aurica, Titi și Simion –, portrete caricaturale ale lăcomiei, mediocrității și frustrării sociale. Prin aceștia, Călinescu realizează o satiră a burgheziei interbelice, în care valoarea umană este redusă la capitalul material.
Otilia se află între două opțiuni existențiale: iubirea sinceră, dar încă neconsolidată, a lui Felix, care reprezintă viitorul și raționalitatea modernă, și protecția materială oferită de Leonida Pascalopol, un personaj rafinat, generos și contemplativ. Alegerea ei de a pleca cu Pascalopol în străinătate nu este un act de egoism, ci o decizie pragmatică într-o societate care nu i-ar fi permis libertatea și independența.
Deznodământul confirmă logica realistă a romanului: după moartea lui Costache, casa se destramă simbolic, iar familia Tulea intră în posesia averii, fără însă a dobândi prestigiu moral. Felix, dimpotrivă, își finalizează studiile și devine un medic de succes, integrându-se în elita profesională. Finalul sugerează victoria rațiunii și a muncii, dar și nostalgia unei iubiri ideale pierdute.
Din punct de vedere tematic, romanul dezvoltă idei esențiale pentru modernitatea literară românească: raportul dintre individ și societate, conflictul dintre autenticitate și conformism, rolul banului în degradarea morală și procesul de maturizare a tânărului intelectual.
În concluzie, „Enigma Otiliei” este un roman reprezentativ pentru modernismul interbelic românesc, în care analiza socială se împletește cu problematica identității și a libertății individuale, iar Otilia devine simbolul feminității enigmatice și al autenticității într-o lume dominată de interese materiale.
