Subiect + Rezolvare – Evaluare Națională 2026 (clasa a VIII-a)
1.
Toamna de acum este diferită de cea din copilărie, autoarea fiind educată într-o etică a hiperconsumului, opusă eticii muncii.
2.
c. pomilor
3.
c. șervețele
4.
c. personificare
5. Adevărat / Fals
Textul 1: F, A, A
Textul 2: A, F, A
6.
Rima în prima strofă: încrucișată.
Măsura ultimelor două versuri: 14 silabe și 13 silabe.
7.
Un element comun este toamna, prezentată ca anotimp al transformării. În poezia lui Carianopol, toamna evocă grădina părăsită și tristețea timpului trecut, iar în textul Iaromirei Popovici, toamna provoacă nostalgie și admirație pentru culorile naturii.
8.
Consider că anotimpurile influențează starea de spirit. În textul Iaromirei Popovici, autoarea afirmă că toamna o face să „respire” din nou și îi trezește amintiri frumoase. Culorile și răcoarea acestui anotimp contribuie la o stare de relaxare și echilibru interior, iar parcul de toamnă devine un spațiu al liniștii și al reflecției, care îl ajută pe om să se regăsească pe sine.
9.
Poezia „Scrisoare” de Virgil Carianopol poate fi asociată cu romanul „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu, prin valoarea comună a dragostei și respectului față de natură. În poezia lui Carianopol,
eul liric rememorează grădina din copilărie ca spațiu afectiv, în care toamna colorează aleile „în seri de aur”. În romanul lui Sadoveanu, Lizuca trăiește aventura din pădure, unde natura îi devine prietenă și loc de protecție, sugerând o legătură profundă între copil și universul natural
1. c. auzeam, poleială
2. b. setoși, înălțimea
3. b. relaxare
4. b. seria în care cuvintele sunt omonime
5. Substantive în cazuri diferite
- culorile – Nominativ
- natura – Acuzativ
- roadelor – Genitiv
6. Propoziții
Atribut: Admirați frumusețea luminii de toamnă!
Nume predicativ: El nu este palid în timpul verii.
7. Transformări
• Frunzele fuseseră descoperite cu ocazia asta.
• Ea nu sufoca pe nimeni.
8. Forme corecte
să fii; foarte bine; aleelor; argintii; însuși; nu face
Model de răspuns publicabil
Poezia „Scrisoare” de Virgil Carianopol transmite ideea că natura copilăriei rămâne o sursă
de emoție și nostalgie chiar dacă timpul aduce schimbare. Peisajul este construit prin imagini
precum grădina cu „brațele-ncărcate de crini și trandafiri” și aleile „în seri de aur”, simboluri
ale unei lumi calde și luminoase. În final, apar „flori uscate și palide”, marcând trecerea
timpului și degradarea spațiului inițial.
Metafora „seri de aur” exprimă intensitatea trăirilor, iar personificarea vântului subliniază
forța naturii asupra memoriei. Sentimentul dominant este melancolia, deoarece eul liric resimte
pierderea frumuseții de altădată, păstrând totuși, prin amintire, legătura cu universul copilăriei.


