Privind per ansamblu textul, se observă un elogiu adus iubirii. Este expusă doleanța vocii lirice de a cutreiera lumea alături de ființa androgină/complementară. Călătoria este una metaforică, care are rolul de a prezenta viața ca un drum spre necunoscut. Temele textului stratifică forța iubirii într-un univers misterios.
Incipitul poeziei stă sub zodia metaforei Dincolo de ochii tăi / Stă ascunsă lumea mea” – care are rolul de a contura un univers alternativ accesat prin forța iubirii. Este sugerat că iubirea depășește sfera de atracție fizică și este refugiu, regăsire interioară. Ochiul reprezintă sufletul care oferă reflectarea realității într-o notă afectivă.
-
Ochii tăi” devin aici poarta către lume — nu lumea obiectivă, ci lumea subiectivă a eului.
-
Nu „în mine” e lumea mea, ci „dincolo de tine”. Deci Celălalt devine spațiul de manifestare a propriei identități.
- De asemenea această sintagmă trece și testul gnoseologiei:
Acest vers afirmă un paradox epistemologic: subiectul nu se cunoaște direct, prin introspecție, ci indirect, prin alteritate. Cunoașterea sinelui devine posibilă doar prin Celălalt.
-
„Ochii tăi” devin instrumente cognitive, nu doar senzoriale.
-
„Lumea mea” – deci și eul meu – este ascuns, inaccesibil direct, și se revelează doar prin prezența și percepția celuilalt.
Se respinge epistemologia clasică de tip cartezian („cogito, ergo sum”) în favoarea uneia relaționale: „te cunosc pe tine, deci încep să mă cunosc pe mine.
-
Următoarele versuri explorează aventura iubirii în acest univers, iar prin sintagma dincolo de pieptul meu, jumătate din inima mea se conturează necesitatea celuilalt pentru ființarea absolutului. Omul nu este menit singurătății, doar iubirea este calea spre tărâmul metafizic. Dragostea dintre cei doi este o celebrare a eului autentic regăsit prin eros. De asemenea, vocea lirică dorește recuperarea paradisului pierdut trăit în copilărie, Ca doi copii, Nu-mi doresc decât să fim. Copilăria este o stare spirituală retrăită prin intermediul iubirii, o paradigmă care aduce eul liric mai aproape de ființă.
Refrenul adânceste starea meditativă a textului, sintagma cu tălpile goale definește un mod de a fi în lume, o descătusare de materialism, o renunțare la posesiune și o dedicare a stări de absolut. A merge desculț” simbolizează dezgolirea ființei de aparențe, o formă de trăire pură, integrată în natură.
Doar cu tine aș vrea / Să înconjor lumea toată”
Această frază devine un laitmotiv, o dorință ritualică , o incantație sacră, conturând un gest ritmic de eternizare, similar cu ideea lui Nietzche de eternă reîntoarcere, sau fericirea supremă de o secundă de care vorbea Toma Novac în Adam și Eva, dorința de a „înconjura lumea” nu e despre distanță, ci despre întregire a ființei prin prezența celuilalt.
„Să fugim până în China / Să se termine benzina”
A doua parte introduce un registru ludic și jucăuș, dar care, la o lectură filosofică, exprimă dorința de transcendență a limitelor fizice și culturale. Fuga spre India, China, Africa nu este doar o evadare geografică, ci o căutare simbolică a sensului, a unui loc în lume în care iubirea să nu mai fie limitată de coordonatele sociale, economice sau temporale.
„Encichidana cichidana…”
Această secvență onomatopeică, lipsită de sens funcționează ca resort ludic creator de universuri metafizice.
Ca în poezia suprarealistă „non-sensul” devine formă de acces la sensul profund – o cunoaștere care nu se explică, ci se trăiește.
Există și o cunoaștere poetică, afectivă, care scapă rigorii raționale, dar care este esențială pentru viață. Cunoașterea nu se realizează doar prin cuvinte, ci și prin dans, mișcare, fuziune cu celălalt.
Dincolo de ochii tăi,
Stă ascunsă lumea mea.
Dincolo de pieptul tău,
Jumătate din inima mea.
Numai cu tine, zi de zi,
Ca doi copii, Nu-mi doresc decât să fim.
Cu tălpile goale,
Pe nisip sau pe iarbă,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată.
În brațele tale, Că e iarnă sau vară,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată.
Să ne pierdem în Africa,
Să dansăm până în India,
Encichidana cichidana,
Toată ziua, toată noaptea.
Să fugim până în China,
Să se termine benzina,
Encichidana cichidana
. Numai cu tine, zi de zi,
Ca doi copii,
Nu-mi doresc decât să fim.
Cu tălpile goale,
Pe nisip sau pe iarbă,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată
. În brațele tale,
Că e iarnă sau vară,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată.
Cu tălpile goale,
Pe nisip sau pe iarbă,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată.
În brațele tale, Că e iarnă sau vară,
Doar cu tine aș vrea
Să înconjor lumea toată.
