Evaluare Națională
X. Transcrie, din secvența următoare, două figuri de stil, pe care le vei preciza:
„Un fâlfâit greu și cald se apropia de ei și țipete sinistre ca niște bocete răsunară undeva aproape. O aripă moale lovi pieptul prichindelului și câinele, schelălăind, îi scăpă din brațe și o luă la goană aiurea.”
tipete sinistre ca niște bocete-comparatie
airpă moale-epitet
XPrecizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a personajului Sada, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:
„— Ce-i, mamă? întrebă ea șoptit, descoperind fetița. Ți-e rău?
— Plânge Zmeu, răspunse tot în șoaptă Cornelia.
— Așa fac ei, mamă, când sunt mici. Toți fac așa. Hai să te culci la loc.
— Să-l băgăm în casă, propuse fetița.
— În casă? ezitase Sada, privind spre muntele acoperit cu plapuma.
Pentru că nu putuse culca fata cu niciun chip, Sada își acoperise umerii cu un șal, ieșise afară, cotrobăise îndelung cu mâna prin cotețul prea mare, pentru că Zmeu se speriase și se ascunsese într-un colț, și-l trăsese afară de o ureche.”.
O trăsătură a personajului Sada, identificată în fragmentul suport o reprezintă bunătatea, empatia. Mijlocul de caracterizat utilizat este indirect, iar secvența justificativă este: Pentru că nu putuse culca fata cu niciun chip, Sada își acoperise umerii cu un șal, ieșise afară, cotrobăise îndelung cu mâna prin cotețul prea mare,
Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a tatălui, personajul din textul 1, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:
„— Mai rămâne vorbă despre asta? zise tata posomorât. Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul său. Când m-ar bate numai atâta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi? Dar eu mă lupt cu gândul cum să-i port de cheltuială, căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele. Și la iști vro șase, afară de dânsul, dacă rămân acasă, nu li mai trebuie nimica? Dar fiind el cel mai mare, norocul său; trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți.”.
O trăsătură a tătătului regăsit în fragmentul suport o reprezintă chibzuința. Mijlocul de caracterizare este cel indirect, suprins prin secvența: căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele
. Precizează tiparul textual din secvența dată, aducând un argument ilustrat pe text:
„Bunica are șaptezeci și șapte de ani. De fapt, aproape șaptezeci și opt. Nici ea nu se pricepe să aibă șaptezeci și șapte de ani. Se vede că-i bătrână, fiindcă are pielea ca hârtia de ziar îndesată în pantofii uzi.”
Tiparul textual este descriptiv, întrucât se observă predilecția asupra detaliilor, precum portrerizarea bunicii.
Menționează, în câte un enunț, tiparul textual în care se încadrează fiecare dintre fragmentele de mai jos:
a) „— Ne-a dat să scriem o poveste pe care o știm, cu cuvintele noastre.
— Ei, și tu ce poveste ai scris?
— Păi… ce să scriu… o poveste pe care o știam de la Ana… cu niște pungași isteți!”
_______Tipar textual dialogat._________________________________
b) „Poate cea mai celebră și simpatizată categorie de haiduci o reprezintă cea a răzvrătiților. Oameni cu educație și obârșie nobilă care se ridică împotriva stăpânirii străine și a nedreptăților sociale.”
Tipar textual descriptiv.
