Vrei să primești mini curs gratuit? Completează formularul:

 

    Iarnă-Adrian Maniu

 

 

De sticla – campia inghetata.
Departe un sir de pomi despuiati
Scutura chiciura ca miez de paine faramitata.

Au trecut sanii trase de boi
Albi ca zapada, si aburind ca zarea,
Sa incarce lemne din zavoi.

Am ramas singur si e atat de frig

incat as putea sa-mi vad cuvintele

inghetand in aer, cand te strig.

Caut prin gradina pasii tai
Ieri le-am zarit in prima ninsoare urmele
Umbre albastre, ca niste porumbei.

 

Ideea poetică reprezintă mesajul central, iar mijlocul artistic reliefează ideea centrală.

În textul liric Iarnă de Adrian Maniu se identifică tema iubirii. Vocea lirică se află in ipostaza întristatului, iar lirismul este subiectiv. La nivel de idee poetică este zugrăvit un cadru hibernal, care rezonează cu stările eului liric. Frigul generat de iarnă este amplificat de lipsa iubitei, fapt subliniat de versul, Am ramas singur si e atat de frig. Eul liric se află în căutarea iubitei pentru a își alina tristețea. El zărește în prima ninsoare pașii ei simbol al purității, dar și a imposibilității refacerii sentimentului afectiv, totul devine o iluzie. Iarna este un prilej de meditație, de visare, de încercare de evadare din mundaneitate. La nivel de mijloace artistice, se remarcă comparația Umbre albastre, ca niste porumbei, care accentuează mirajul de a fi prezentă.