Enigma Otiliei
Toate eseurile sunt disponibile aici:
În perioada interbelică romanul românesc cunoaște o evoluție fantastică, recordându-se la valorile universale. George Călinescu pledează pentru romanul de tip obiectiv balzacian. Formula sa epică este diferită de abordările camil petresciene. Enigma Otiliei se încadrează în modernism.
Modernismul este un curent literar manifestat în România în perioada interblică ca o reacție împotriva tradiționalismului. Părintele acestei orientări este Eugen Lovinescu, care pledează pentru racordarea literaturii române la spiritul veacului. Era necesară o sincronizare cu tendințele europene culturale. Literatura modernă presupune orientarea spre zbuciumul personajelor din mediul urban. Alte trăsături ale literaturii moderne : protagonistul este în mod preponderant intelectual, structura temporală este fragmentată, apare personajul reflector.
Opera Enigma Otiliei este publicată în anul 1938. Titlul este emblematic și proiectează în centrul personajul femin, care este perceput în mod diferit de personajele romanului.
Două trăsături ale modernismului reflectate în roman
O trăsătură a modernismul reflectată în roman este reprezentată de tehnica poliedrică. George Călinescu creionează pentru prima dată în istoria literară românească un personaj feminin într-o amplă complexitate. Această tehnică presupune prezentarea Otiliei în diverse perspective.Fiecare personaj o percepe diferit.O altă trăsătură modernă este conturată de prezentarea lumii citadine. Călinescu creează o adevarată frescă socială expunâd, o adevarată monografie a burgheziei. Totodată în centrul romanului se află figura tânărului intelectual sosit la oraș pentru a studia medicina. Acesta ia contact cu adevarata lume burgheză, în care domină materialismul.
Două secvente reprezentative pentru tema romanului
Tema romanului este balzaciană și presupune prezența societății burgheze din primul sfert al secolului xx. Aria tematică este stucturată pe trei coordonate: moștenirea, paternitatea și iubirea.
Din punct de vedere compozițional romanul este structurat în 20 de capitole care se succeed cronologic. În incipitul scrierii este prezentat tânărul Felix Sima. Naratorul folosește tehnica detaliului semnificativ pentru a îl portretiza pe protagonist. Acesta sosește de la Iași dorindu-și să studieze la capitală medicina. Rămas orfan, acesta are în București un unchi la care urmează să se cazeze. O secvență semnificativă simbolică, care se regăsește la începutul romanului este reprezentată de cuvintele lui moș Costache care își anticipează destinul tragic prin sintagma aici nu stă nimeni.
O altă secvență reprezentativă pentru tematica romanului o conturează momentul din finalul romanului. Otilia alege să-l părăsească pe Felix pentru a nu-i periclita cariera, iar protagonistul se căsătorește pentru anumite beneficii cu fata unui om influent. Felix se întâlnește în tren cu Pascalopol și este înștiințat de acesta că a divorțat de Otilia întrucât nu exista potrivire. Felix vede o poză cu Otilia matură și devine nostalgic, aceasta era complet diferită, Felix considerând-o enigmatică.
Două elemente compoziționale.
Romanul are structură ciclică. Felix Sima alege să se căsătorească din interes în timp ce Otilia își unește destinul cu Leonida Pascalopol. În finalul romanului se observă accentuarea idei principale a romanului. Otilia divorțează de Pascalopol pentru a își trăi tinerețea. Protagonistul își pune mereu întrebări legate de comportamentul fetei. Măcinat de atitudinile Otiliei el reface în finalul romanului drumul prezentat în încipitul scrierii.
Perspectiva narativă o romanului este obiectivă cu pierderi de omnisciență în momentul în care Felix devine personaj reflector. Simetria operei este marcată de corespondența dintre incipit si final. Felix pătrunde după 10 de ani de aventură în lumea burgheză, cuprins de melancolie pe strada unde locuia unchiul Costache. Totul este modificat, iar casa unchiului este părăsită, iar cuvintele bătrânului de la începutul operei au devenit realitate.
În concluzie, romanul Enigma Otiliei reprezintă o scriere interbelică de mare preț, ce are în centru povestea de iubire dintre Felix și Otilia. Îîntr-o societate unde valorile materiale primează, cei doi au renunțat la iubire în detrimentul beneficiilor de natură materială. Otilia alege să viziteze lumea, în timp ce Felix accede pe scara socială prin căsătoria din interes.
