În valsul străzilor
Claxoane și lumini
Asfaltul încins dansa
Sub roți și noi sub cer senin
Opriți la semafor
Ne-am tot privit convinși
Ca pentru trecători noi chiar păream opriți în timp
Huu uuu uuu
Roșu,Galben,Verde și tu
Huu uuu uuu
Roșu,Galben,Verde și tu
În valsul meu vibrant
Dansa pe filament
Un felinar la colțul casei tale incandescent
Ne contopeam perfect
Ca picuri după ploi
În balti pe caldram ne oglindeam eram doar noi
Huu uu uuu Roșu,Galben,Verde și tu
Huu uuu uuu Roșu,Galben,Verde și tu
Ne contopeam perfect mereu doi simpli visători
În armonia străzilor
Visam să plutim ușor deasupra lor
Uuuu uuuu uuu uuu uu
Roșu,Galben,Verde și tu Uuu uu uuu Roșu,Galben,Verde și tu
Roșu,Galben,Verde și tu Roșu,Galben,Verde și tu
Scrierea, Roșu, Galben, Verde și tu interpretată de Andia pe numele ei Diana Constantin reprezintă o veritabilă meditatie care transfigurează sentimentele puternice de iubire ale vocii lirice.
Poezia își are incipiența prin intermediul personificăriilor, valsul străzilor, asfaltul încins dansa, care fixează un cadru modern urban, unde cuplul de îndrăgostiti sfidează curgerea inexorabilă a timpului. Aceștia se află Opriți la semafor, iar simbolistica semaforului este complexă reliefând dorința de a împărtăși același destin pentru restul existenței. Cuplul se bucura de stări transcendentale, subliniate prin secvența lirică, sub cer senin. Totul era orânduit de sacralitatea iubirii care se manifesta. Totodată, se observa metafora, pentru trecători noi chiar păream opriți în timp care sublinează permanentizarea sentimentului de iubire în antiteză cu oamenii neatinși de fiorii iubirii, care sunt simpli trecători. De asemenea, sunetul claxoanelor, conturează un vacarm mundam, ignorat de cuplul care se dedică unei iubirii care îi lansează în absolut, fiind foarte bine subliniată aniteza cadrul terestru, spiritual. Din punct de vedere stilistic, prima strofă este redată prin utilizarea verbală la imperfect, fapt care conturează o stare durativă, iubirea celor doi se eternizează.
Refrenul, care are și rol de laitmotiv sublinează curgerea vieții precum un itinerar inaintea semaforului. În această învolburare contingentă cuplul de îndragostiti conferă un sens existenței.
Strofa a doua păstrează motivul valsului, însă de data aceasta vocea lirică își conduce existența în pași de dans. Fragilitatea vieții este subliniată prin dansul felinarului care se află pe filament lumind calea iubitului. Picurii de ploaie au rolul de a amplifica atmosfera romantică pentrecută de cei doi, de asemenea se observă și o usoară apetență de estetică a urâtului, În balti pe caldarîm, ne oglindeam, eram doar noi, sublind contopirea într-o lume imperfercă.
Secvența armonia străzilor evidentiază starea de echilibru într-o lume haotică, iar visarea îi proiectează deasupra vicisitudinilor vieții.
