| Mihai Eminescu
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea rămâi –
Adio!
Textul liric Adio redactat de Mihai Eminescu impresioneaza prin intermediul unei viziuni poetice inedite asupra existentei umane. Din punct de vedere tematic, poezia reliefeaza sentimentele poetului in raport cu iubirea. Mesajul poeziei contureaza o meditatie privitoare la separarea de iubita. Eul liric evoca modul in care iubirea dintre cei doi se desfasura intr-un peisaj paradisiac terestru, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Vocea lirica priveste cu detasare separarea de persoana iubita si accepta destinul. De asemenea, eul liric este constient de implicarile afective ale despartirii. Iubita avea o unicitatea conturata de versurile, cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă. Totodata, timpul este cel care are puterea de a vindeca ranile sufletesti generate de a iubire. La nivel stilistic, se remarca o suita de figuri de stil menite sa accentueze expresivitatea textului. O prima figura de stil o constituie repetitia cuvantului adio. Acesta are rolul de a contura atitudinea eului liric. Acesta constientizeaza implicarea separarii si prefera sa ramana detasat intr-o lume in care iubirea nu il mai poate implini. De asemenea, epitetul farmec linistit contureaza atmosfera sacra a iubirii, la care eul liric renunta.
|
