Unde se va fi întâlnit prima oară Barbilian cu Țițeica? Țițeica era deja celebru pe plan internațional când
Barbilian începea liceul. Era alegerea lui Țițeica să își asume o operă de apostolat și să lucreze pentru Gazeta
matematică, o alegere generoasă de a desfășura o activitate importantă în domeniul educației în România, printre
altele, coordonând și organizarea concursului Gazetei matematice. Țițeica scria rapoartele anuale despre concurs și
decernarea premiilor, care erau publicate în Gazetă, ca editoriale. Câștigătorul ediției din 1912 a fost Dan Barbilian,
elev la Liceul „Gheorghe Lazăr”, despre care editorialul Gazetei consemnează că „a îndeplinit condițiunile pe care
le cerem noi pentru această deosebită cinste”. Acesta a fost contextul în care Barbilian l-a cunoscut oficial pe Țițeica.
Nu avea să-i urmeze sfaturile întotdeauna, relația lor a avut suișuri și coborâșuri, dar primul moment în care a primit
informații despre importanța contribuțiilor matematice ale Programului de la Erlangen trebuie să fi fost legat de
relația cu unul dintre cei mai bine informați geometri ai momentului.
Aminteam mai sus că Dan Barbilian a studiat între 1914 și 1921 matematica la Facultatea de Științe din
București și că studiile i-au fost întrerupte de perioada în care și-a efectuat serviciul militar, în timpul Primului
Război Mondial. Între 1921 și 1924, Barbilian s-a aflat în Germania, unde a cochetat o vreme cu ideea de a scrie o
teză sub îndrumarea lui Edmund Landau. La un moment dat, în 1922, Gheorghe Țițeica l-a sfătuit, printr-o scrisoare,
să se mute la Hamburg și să își scrie teza sub îndrumarea lui Wilhelm Blaschke. Dar Barbilian avea să opteze pentru
teoria numerelor și pentru Edmund Landau, o opțiune compatibilă cu interesele lui de cercetare de mai târziu, mai
precis, de după 1938. Acest proiect academic nu va fi încununat de succes și, în 1924, Barbilian a revenit în România,
cu sănătatea mult marcată de greșelile făcute în perioada lui germană; avea să-și susțină doctoratul abia cinci ani mai
târziu, la Universitatea din București, sub conducerea lui Țițeica. Cu o teză de geometrie totuși.[…]
Ce mentor extraordinar s-a dovedit a fi Țițeica pentru Barbilian! Sunt îndrumători de doctorat care nu lasă
o atât de pronunțată urmă în cercul de idei al doctoranzilor lor. Când Barbilian și-a susținut teza cu Țițeica, se
cunoșteau de mai bine de 15 ani. Toată viața, Barbilian se gândea ce-ar fi zis Țițeica sau cum ar fi privit o anumită
problemă.
Bogdan Suceavă, Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund,
Editura Polirom, 2022
*adagiu, substantiv comun – cugetare, dicton, maximă
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul
dat.
1. Indică sensul din text al expresiei nu va fi încununat de succes și al cuvântului marcată. 6 puncte
Sensul din text al expresiei nu va încununată de succes este de a nu reuși, iar secvența marcată este de afectată.
2. Menționează care este responsabilitatea lui Țițeica în cadrul concursului Gazetei matematice, așa cum reiese din
textul dat. 6 puncte
Responsabilitatea lui Titeica era de a scrie rapoarte despre concurs și despre câștigători.
3. Precizează motivul pentru care Dan Barbilian și-a întrerupt studiile la Facultatea de Științe, justificându-ți
răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
Dan Barbilian și-a întrerupt studiile la Facultatea de Știinte întrucât a fost nevoie să efectueze serviciul miliar. Secvența care justifică răspunsul este: studiile i-au fost întrerupte de perioada în care și-a efectuat serviciul militar,
4.. Explică motivul pentru care Barbilian nu a urmat sfatul lui Țițeica de a se muta la Hamburg. 6 puncte
Dan Barbilian nu se mută la Hamburg așa cum îl sfătuiește Țițeica deoarece voia să cerceteze mai departe un domeniu care era compatibil cu specializarea profesorului Edmund Landau
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, relația dintre Barbilian și Țițeica, așa cum rezultă din textul dat. 6 puncte
Pentru Barbilian Țițeica reprezintă un mentor. Cei doi s-au cunoscut pe vremea cand Barbilian era adolescent și scria pentru Gazeta matematică. Inteligența acestui adolescent i-a atras atenția marelui matematician încât ulterior îi devine coordonator de doctorat.