Textul liric debutează prin o suită de întrebări retorice care au finalitatea de a fixa motivele care fundamentează textul. Valurile reprezintă o metaforă pentru ciclicitatea existențială, natura este o bornă de atitudine în fața tumultului viețuirii. Întrebările retorice sunt direcționate într-o zonă filosofică, mergând spre idei aristotelice.
De ce se-ntorc valuri la mal, când toți le calcă în picioare?
De ce nu strigă când le doare?
De ce e marea mare, de ce din ea apune și răsare?
Păi, stai atunci!
Natura metafizică a textului continuă cu o altă serie de întrebări care cristalizează un fundament ontologic. Pentru autor, luna ar putea fi soarele obosit de strălucire, asta fixând un metonimie pentru sufletul uman.
De ce luna nu-i doar soarele, care a obosit să strălucească?
De ce se-ascund umbre de el, cand el doar vrea să le cunoască?
Epistemologia autorului catalizează într-o zonă de idei regăsite în filosofia lui Hermes. Întrebarea de ce cerul nu e mare, fixează o lege a corespondenței sus-jos.
De unde știm că ceru-i cer?
De unde știm că nu e mare?
Care din ele se reflectă-n care?
De ce nu cad norii din el și doar se plâng în continuare?
Păi, stai atunci!
Refrenul fixează tema textului. Soarele a fost mereu în centrul preocupărilor oamenilor. Fie că discutăm despre artiști sau oameni de știință, soarele a fascinat mereu gândirea umană. Oamenii au dezvoltat adevărate culte dedicate soarelui, iar autorul își pune întrebarea, de ce nu cade soarele? Textul nu dorește să surprindă un colorit științific conturat în zona gravitației și a mișcării orbitale, ci pur și simplu evidențiază unicitatea soarelui, care este diferit de simple stele. Soarele este un corp masiv, care impune respect și de care depinde existența umană. Luna este un astru nocturn de care depinde natura. Din punct de vedere metafizic soarele și luna reprezintă cele două principii de viață.
De ce nu cade soarele ca alte stele căzătoare?
De ce nu ruginește luna când se oglindește-n mare?
De ce nu cade soarele ca alte stele căzătoare?
De ce nu ruginește luna când se oglindește-n mare?
Soarele, soarele, soarele…
