Perspectiva narativă

 

Perspectiva narativă este o cerință specifică genului epic. Cu siguranță ai auzit de noțiunea de narator! dacă nu ai auzit, este cel care povestește întâmplările dintr-o carte. Nu trebuie să îl confundăm cu autorul, cel care are viața lui proprie. Practic, naratorul este trimisul, delegatul autorului. Acest narator poate fi de două feluri, obiectiv sau subiectiv. În esență perspectiva narativă poate fi obiectivă sau subiectivă, să detaliem puțin.

Perspectiva narativă obiectivă prespune relatarea la persoana a iii-a. Naratorul este obiectiv, adică nu se implică afectiv în relatarea evenimentelor. Totodată este omniscient, omnipotent, omniprezent, ceea ce înseamnă că știe tot, poate tot și este peste tot.

Perspectiva narativă subiectivă împlică un narator personaj, care relatează evenimentele la persoana i. Acesta trăiește evenimentele pe care le relatează și tot ce relatează este filtrat de propria minte. Aceste de cele mai multe ori se confesează sau retrăiește momente din trecut pe care le analizează.

Să vedem un algoritm de rezolvare:

Definiție: Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care sunt relatate evenimentele. În fragmentul x se identifică perspectiva narativă subiectivă/ obiectivă fapt conturat de prezența verbelor la persoana i/iii. Naratorul este personaj/ omnscient, și prezentăm puțin fragmentul.

În esență perspectiva narativă expune modul în care naratorul se raportează la evenimentele pe care la expune.

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

O! sala cinematografului B., lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă. Era astfel la intrare un spectacol gratuit, înaintea celui din sală, un ecran uimitor în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis cu oameni și trăsuri ce se mișcau somnambulic în apele ei. […] Trăiam episoadele din film cu o intensitate extraordinară, integrându-mă acțiunii ca un veritabil personagiu al dramei.

Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția încât să-mi închipui dintr-odată că mă plimb prin parcurile de pe ecran, ori că stau rezemat de balustrada teraselor italiene pe care evolua patetic Francisca Bertini, cu părul despletit și brațele agitate ca niște eșarfe. În definitiv nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare. Când se aprindea lumina în pauză, sala avea aerul că

revine de departe. Era în atmosferă ceva precar și artificial, cu mult mai incert și mai efemer decât spectacolul de pe ecran, închideam ochii și așteptam până ce ronțăitul mecanic al aparatului îmi anunța că filmul continuă; regăseam atunci sala în întuneric și toate persoanele din jurul meu, iluminate indirect de ecran, palide și transfigurate ca o galerie de statui de marmoră într-un muzeu luminat de lună la miezul nopții.

M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

Perspectiva narativă reprezintă modul în care naratorul se raportează la diegeză. În fragmentul suport perspectiva narativă este subiectivă. Acest fapt este conturat de prezența verbelor la persoana 1 precum: să-mi absorbă. Naratorul, descrie prin propriul filtru de conștiință, intensitatea momentului din cinematograf. El se identifica adesea cu personajele din film Narațiunea fiind subiectivă naratorul este uniscient și are o focalizare internă, viziunea fiind împreună cu.