Eseul de la subiectul 3 uneori tinde să-l sperie pe elev. Asta pentru că acesta aude multe despre acest subiect. Îmi amintesc un episod care mi-a rămas întipărit în minte. Eram anul doi la Facultatea de Litere și mă plimbam pe malul canalului Bega când fără să vreau am surprins un crâmpei de discuție între două eleve de a 12-a. Prima tânără îi spunea colegei sale ca nu își face griji la examen că la română este vorba doar despre toceală. Această idee este un mit, eseul are o structură clară care poate fi înteleasă. Am explicat în amănunt în curs, dar voi expune și aici câteva aspecte care să clarifice o ceață instalată adesea în mentalul colectiv.
Structură eseu:
-Cu toate că baremul nu prevede clar, recomand să începem eseul cu câteva date relevante despre autor.
-curent literar-Fiecare operă se înscrie într-un curent literar. Este suficient doar să-l precizăm
-două trăsături ale curentului
-valorificarea celor două trăsături ale curentului în opera alească. Să presupunem că avem de redactat un eseu despre Luceafărul, enunțăm cele două trăsături precum antiteză și inspirație din foclor și expunem modul în care aceste două trăsături se reflectă în operă
-precizarea temei
-două secvențe/idei relevante pentru temă
-un element de compoziție-recomand titlul pentru orice operă
-un alt element de compoziție-pentru operele epice-perspectivă narativă
-text liric-lirism
-text dramatic-conflict
