Moara cu noroc- Relația dintre personaje
Ioan Slavici este unul dintre cei mai profilici scriitori din literatura română. Acesta face parte din pleiada celor 4 mari clasici alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale. Importanța sa în dezvoltarea literaturii române este complexă, acesta fiind printre primii scriitori realiști. Totoodată acesta se impune în conștiința literaturii române prin nuvela psihologică Moara cu noroc.
Realismul este un curent literar, care se manifestă în Franța ca o reacție împotriva Romantismului. Printre părinții acestei miscări se remarcă, Honoré de Balzac, Stendhal. În România această direcție literară își are incipiența prin intermediul Vasile Alecsandri, Costache Negruzii. Printre cele mai relevante trăsături se remarcă, evenimentele sunt plauzibile, conflictele sunt de natură socială, sunt prezentate personaje care ilustrează o anumită tipologie umană precum, avarul, parvenitul, perspectiva narativă este preponderent obiectivă.
Nuvela Moara cu noroc se situează în incipiența scrierilor de factură psihologică. Aceasta apare în anul 1881 în volumul intitulat Novele din popor. Aceasta pune accent pe involuția personajului central, acesta transformându-se sufletește. Nuvela prezintă un adevărat dosar de conștiință al protagonistului, în raport cu dorința de a obține evoluția socială.
prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje
Statul social a lui Ghiță este relevat încă din primele pasaje ale nuvelei. Acesta este un cizmar sărac, care își dorește depășirea condiției sale sociale. Pe parcursul nuvelei, acesta va încerca să acceadă pe treapta socială, însă goana după bani se dovedește a fi nefastă. Din punct de vedere moral, acesta are intenții pozitive și dorește să devină cârciumar pentru a oferi familiei un trai mai adecvat. Este un bun familist, iubitor, cinstit, însă pe parcursul nuvelei dorința de a face bani mulți îi știrbesc toate principiile morale. Din punct de vedere psihologic, acesta involuează. Dintr-un caracter puternic, masculin, acesta dobândește un caracter slab, considerat de soția sa, a fi unul feminin.
Lică Sămădăul este un personaj specific zonei de pustă. Din punct de vedere social acesta este șeful porcarilor. Este om cu stare și multă influență . Toata lumea din câmpia arădeană se teme de acesta. Din punct de vedere moral acesta este un infractor. Prima oară ucide pentru a scăpa de la strâmtoare, a doua oară comite crimă pentru a scăpa de mustrările generate de prima crima. Pentru Lică, crima devine o pasiune. Acesta este lipsit de scrupule, are un suflet demonic și încearcă să-i domine pe toți. Psihologic, porcarul are darul manipulării. Întelege foarte bine ce nevoi au ceilalți și folosește acest aspect în propriul interes.
ilustrarea relației dintre cele două personaje, prin oricare două episoade/secvențe comentate
Un prim episod relevant pentru a iliustra relația dintre cele două persoaneje este reprezentat de momentul întâlnirii din Lică și Ghiță. Porcarul ajunge călăre la han și întreabă de cârciumar. Ghiță se recomanda ca fiind noul hangiu și între ei are loc o discuție tensionată. Lică încearcă să-l avertizeze pe Ghiță de influența pe care o are în zonă. Aceasta întâlnire îl determină pe protagonist să-și ia unele măsuri de precauție.
Un alt episod relevant pentru relația dintre personaje este constituit din finalul nuvelei. Cuprins de gânduri, Lică dorește să scape de povara de a fi complicele lui Lică. Dorește să-și recapete sufletul însă știe că acest fapt nu mai este posibil. Singura soluție de a reabilita situația este de a îl preda pe Lică poliției. Pentru a organiza un flagrant, Ghiță o folosește pe Ana momeală. Hangiul riscă tot și pierde tot în goana după bani. Uciderea soției sale, culminează și cu sinuciderea lui Lică. Cele două personaje se influentează reciproc și își pierd viețile din pricina încălcării principiilor morale.
câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj semnificative pentru relația dintre cele două personaje
Un element de compoziție semnificativ pentru relația dintre personaje o reprezintă perspectiva narativă. Naratorul este omniscient, omnipotent, omniprezent. Acesta realizează într-o manieră sobră potretele ambelor personaje. Viziunea este dindărăt, iar focalizarea zero.
Un alt element de compoziție îl reprezintă finalul, care are rolul de a contura dimensiunea morală a nuvelei. Odată ce cele două personaje încalcă coduri sacre de existență, destinul va acționa și le va aduce o soartă tragică.
În esență, așa cum afirma și criticul literar Tudor Vianu că Ioan Slavici vede în interiorul personajelor, nuvela Moara cu noroc este o adevarată meditație pe teme morale și a efectelelor novice ale dorinței de a îmbogățire.
