Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga este o personalitate de tip enciclopedic a culturii romane, remarcandu-se ca poet, dramaturg si filosof. El apartine perioadei interbelice a literaturii, deschizand calea curentului literar promovat de Eugen Lovinescu, anume modernismul.
Curent literar
Modernismul este un curent literar din perioada interbelica, aparut ca o reactie impotriva traditionalismului. Acest curent cuprinde toate miscarile artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, uneori, chiar si epoca sau
curentul care le-a precedat. Modernismul a incercat sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna si a contribuit la imbogatirea mijloacelor de creatie artistica.
Universul liric blagian se deschide cu poezia de tip artă poetică “Eu nu strivesc coroal de minuni a lumii”, publicata in volumul de debut , intitulat sugestiv “Poemele lumii”, aparut in anul 1919.
Un prim argument al apartenentei operei la curentul modernist este utilizarea tehnicii ingambamentului. Aceasta are rolul de a pune in lumina dorinta eului liric de a evidentia anumite cuvinte prin punerea acestora intr-un vers separat, fara a tine cont de rima, ritm si masura.
Un al doilea argument este reprezentat de tehnica versilibrismului. Aceasta presupune ignorarea regulilor specifice de compozitie privind rima, ritmul si masura versurilor, iar majoritatea dintre versuri incep cu minuscule.
Tema
Tema poeziei evidențiază o confesiune, mai exact, părerea eului poetic cu privire la marile taine ale lumii,
iubirea fiind unul dintre pilonii principali în cunoașterea poetică. Din iubire pentru lumea din care face parte, acesta alege protejarea misterului. Tema pune astfel în lumină viziunea modernistă pe care eul liric o are asupra lumii care îl înconjoară.
O secventa reprezentativa pentru tema mentionata este incipitul poeziei. Se remarca prezenta verbelor la forma negativa : ”nu strivesc”, ”nu ucid”, ”nu sugrum”. Acestea din urmă surprind refuzul de a descifra tainele universului, menționate prin intermediul unei enumerații de simboluri: „în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”. Tainele înșirate simbolizează natura, cunoașterea, iubirea și moartea, iar eul poetic, fidel crezului său, alege accentuarea lor cu ajutorul imaginației, nu uciderea lor prin utilizarea rațiunii.
De asemenea, in cea de-a doua secvență, seria de antiteze pune în lumină menirea poetului și modul în care acesta se raportează la creație. Astfel, lumina „altora” este cea care „sugrumă”, „strivește”, contribuind la reducerea misterelor prin încercarea de a descifra „vraja nepătrunsului ascuns”. In plus, comparația cu luna care
„mărește și mai tare taina nopții” este menită să clarifice rolul eului liric în lume de a spori misterul tainelor lumii.
Element de compoziție
Un prim element de compozitie il reprezinta titlul. Titlul, alcătuit dintr-o propoziție dezvoltată, are semnificație metaforică și subliniază caracterul de artă poetică al poemului, accentuând poziția eului confesiv. Ultima parte a titlului creează deschiderea spre sensurile metaforice ale textului: „corola de minuni a lumii” fiind metaforă pentru tainele universului, iar atitudinea eului liric fiind una de protejare a misterelor, de accentuare a sensurilor.
Un alt element de compoziție ilustrează exacerbarea eului, reliefată prin frecvența pronumelor și a verbelor de persoana I, singular, ceea ce indică lirismul subiectiv. În poezie se folosesc cuvinte din câmpul semantic al nopții și al luminii în consens cu ideea poetică. Eul liric e marcat de pronumele la persoana I: „eu”, adică poetul, artistul.În concluzie, poezia autorului Lucian Blaga este o artă poetică în care este exprimată viziunea despre lume și care înglobează o serie de teme și motive specifice modernismului într-un limbaj metaforic.