Dilemele gramaticale ne insoțesc permanent. Căutăm să găsim mereu ceva, chiar dacă uneori nu este necesar. În cadrul articolului de astăzi vom discuta despre verbul a găsi și numărul de i-uri pe care le adăugăm sau nu. De multe ori văd în scris dărnicia românilor de a adăuga i oriunde urechea ne spune că ar necesita încă un i. Vedeți voi, dragii moșului, gramatica implică reguli, nu simț auditiv, uneori ne ajută și urechea.
În cazul în care urechea ne înșeală, cum ar spune poetul, apelăm la noțiunile de gramatică. În contextul de față, aș găsi este la forma condițional optativ, care se formează prin infinitiv.
Să vedem conjugarea verbului a găsi la modul personal condițional-optativ:
eu aș găsi
tu ai găsi
el/ea ar găsi
noi am găsi
voi ați găsi
ei/ele ar găsi
Corect: aș găsi
Greșit: aș găsii