În cadrul acestui articol, ne vom apleca putin interesul asupra conjuncției. Ea este o parte de vorbire neflexibilă ( adică nu își modifică forma). Ce rol are această conjuncție? Cu ce ne ajuta ea la gramatică? Treaba este simplă, coordonează sau subordonează. Atenție mare! Conjuncția nu are funcție sintactică!
Este timpul sa detaliem mai mult! Să discutăm putin despre coordonare. Dacă curiozitatea ne apasă și ne uităm în dex observăm următoarea definiție a coordonarii: COORDONÁRE, coordonări, s. f. 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei. 2. Relație stabilită, în cadrul unui enunț, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt. – V. coordona.
Raportat la definiția din dex obervăm că a coordona înseamnă a avea cuvinte, care stau pe același plan. Conjuncția coordonatoare leaga două propoziții sau două părți de propoziție de același fel. Să luăm și un exemplu concret: Maria și Alin merg la piață. În propoziția dată conjuncția și leagă două subiecte.
Să vedem și o clasificare:
Conjuncția coordonatoare copulativă: și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, nu numai, precum și ( astea au rol de legătură
Conjucția coordonatoare disjunctivă ( rol de a exclude) : sau, ori, fie, ba)
Conjuncția coordonatoare adversativă: ( exprima o opoziție) : dar, iar, însă
Conjucția coordonatoare conclusivă ( marchează o concluzie) : deci, așadar.
Conjucția subordonatoare este evident că subordoneaza la nivel de frază.