B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă părerea celor din jur ne
influențează sau nu alegerile, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Eminescu – omul de Ioan Slavici, cât și la experiența personală sau culturală.
Eram în multe privinţe foarte deosebiţi unul de altul şi am fost, cu toate aceste, buni, în mai multe
rânduri chiar nedespărţiţi prieteni; de aceea mi-a fost totdeauna greu să vorbesc despre dânsul, căci nu
puteam s-o fac aceasta fără ca să vorbesc şi despre mine însumi. Am tăcut chiar şi atunci când alţii, care-lştiu numai din auzite şi din puţina lui scrisă, au spus despre dânsul şi ceea ce nu-i adevărat, şi n-am să
vorbesc nici acum despre Eminescu, poetul, care trăieşte, ci despre omul, care a murit, sunt acum douăzeci de ani.
Mie nu mi-a fost Mihail Eminescu poet, nici, în genere, scriitor, ci om sufleteşte apropiat, pe urma
căruia am avut multe zile de mulţumire senină, şi povăţuitor în cele literare. Ani de zile de-a rândul nu am publicat nimic mai înainte de a-i fi citit şi lui ceea ce am scris, căci mulţumirea mea era să-l văd pe el citind cu mulţumire cele scrise de mine. Numai de tot rar se întâmpla însă ca să-mi citească şi el ceea ce scria, căci de cele mai multe ori era mâhnit când se uita-n faţa mea. Îmi plăcea scrisa lui, dar ţineam la el şi mă atingea dureros asprimea cu care îi judeca pe oameni, încât aş fi voit ca altul să spună ceea ce spunea el.
Nu se putea împăca felul de a scrie al lui cu viaţa pe care o avusem înainte de a mă fi împrietenit cu dânsul. Eminescu şi eu ne-am împrietenit în iarna anului 1869 la Viena, unde ne urmam studiile universitare.
Deşi tânăr de abia douăzeci de ani, el avusese până atunci o viaţă zbuciumată, umblase ani de zile
de-a rândul răzleţ ca un copil pierdut, se zbătuse pe la Sibiu, pe la Blaj, pe la Beiuş şi, ca sufleor la trupe
călătoare, în fel de fel de mizerii, cunoştea în toate amănuntele ei partea urâtă a vieţii omeneşti şi era
oarecum copt înainte de vreme. Nu-şi urmase în mod regulat studiile secundare, dar citise mult, şi nu numai îşi făcuse reputaţiunea literară, ci ştia totodată multă carte şi judeca cu capul lui. Cu deosebire largi îi erau cunoştinţele în ceea ce priveşte literatura tuturor popoarelor, istoria universală şi cea română îndeosebi, filosofia tuturor timpurilor şi limbile clasice şi cea română. […]
Eminescu era înscris la facultatea de filosofie, dar îl vedeam regulat la interesantul curs de economie
naţională al lui Lorenz Stein, precum şi la cel de drept roman al lui Ihering – un tânăr oacheş cu faţă curată şi rasă peste tot, cu un lung clăbăţ* bănăţănesc peste pletele negre, cu ochi mărunţi şi visători şi totdeauna cu un zâmbet oarecum batjocoritor pe buze – un albanez, îmi ziceam, poate chiar un persian. […]
Deşi trecuseră vreo două luni de când mă aflam la Viena, singurul român de acolo pe care-l ştiam era
Ioan Hosanu, care studia medicina. El venea câteodată să mă ia cu dânsul, la masă. Prin el am făcut
cunoştinţă cu Eminescu şi cu Ioniţă Bumbac, care scria şi el versuri, şi am luat masa împreună.
Rezolvare
O alegere, indiferent de natura ei se bazează pe o serie de raționamente. Optim este ca fiecare sfat să fie filtrat de mecanismele cognitive. Consider că părerea celor din jur ne influențează alegerile, deoarece este necesar a lua în calcul anumite concepții.
În primul rând, important este să fie ținut cont de persoana de la care provine părerea. De multe ori există persoane rău intenționate, care judecă mult prea dur sau nu au o perspectivă largă rațională. Raportat la fragmentul suport, Ioan Slavici are parte de părerea celui mai avizat scriitor din epocă: Mihai Eminescu. Scriitorul din Șiria îl prețuiește mult pe Luceafărul poeziei românești și mereu înainte de a publica are nevoie de certificarea acestuia.
In al doilea rând, fiecare om emite anumite păreri în funcție de propria percepție despre un fenomen. Datoria noastră este să ne formăm o judecată sanătoasă, care să ne permită să filtrăm părerile în direcții benefice. De multe ori se întamplă ca multi tineri să fie influențati negativ de profesori. De pildă eu am fost redirecționat de profesoara de română spre un alt domeniu. Având încredere în mine însumi, am respins sfaturile ei.
În concluzie, părerile celor din jur pot influența deciziile celorlalți, însă ultimul factor de a decide este necesar a sta în voința fiecărei persoane.