Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice!
Hmm! Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice!!!
Da! Dureri mari de cap cauzează acest exercițiu! Nu este problemă, avem noi tableta care tratează migrenele! Se numește parte teoretică explicată logic.
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice este o cerintă regăsită în cadrul subiectului 2 de la examenul național de Bacalaureat. Să vedem cum sună o astfel de cerință.
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Cerința este scurtă și cuprinzătoare, minim 50 de cuvinte. Acum să vedem ce presupune această cerință blamată de foarte multă lume. Încercăm să găsim un algortim de pătrundere în nucleul cerinței.
Prima oară când discutăm despre relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice e foarte bine să înțelegem pe deplin termenii cu care operăm. O idee poetică se referă la chintesența textului, mesajul central, punctul primordial. Poezia știm că are menirea de a expune o suită de sentimente, o idee, o vibrație, dar așa cum o casă nu este cladită din nimic, nici poezia nu este făurită din nimic.
Poezia este construită din mijloace artistice. Un mijloc este o cale prin care se propagă un anumit lucru. În cazul în care eu vreau să vă sun, mijlocul folosit de mine este telefonul. El mă ajută să îmi împlinesc scopul.
Mijlocul artistic este calea prin care poetul își construiește poezia, care are scopul de a vă emoționa, enerva (dacă este la bac). Aspectele tehnice sunt mijloace artistice, iar în acest caz cele mai frecvente căi de a transmite un mesaj sunt: figuri de stil, imagini artistice, tehnici. Fiecare curent literare își propriile mijloace artistice specife.
În Romantism figura de stil preponderent regăsită este antiteza. În Simbolism regăsim sintestezia, iar în modernism metafora insolită ( metafora neașteptată, deosebită). De asemenea prozodia sau absența ei este tot un mijloc artistic. Este foarte bine să ne raportam la figuri de stil și alte aspecte care țin de imaginarul poetic (proiecții, ipostaze ale eului liric)
Acum că am parcus puțin partea teoretică să vedem care este relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice!
Ideea poetică reprezintă mesajul central iar mijlocul artistic este calea prim care mesajul este conturat. O idee poetică se află în relație cu o temă. Tema reprezintă aspectul general a unei poezii, iar ideea poetică este o particularitate.
Aici aveți o parte teoretică despre epitet :
https://eromana.ro/2020/10/epitetul-ce-este-si-cum-il-intelegem/
În contextul în care ne raportăm la poezia următoare:
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
În poezia expusă tema este a morții, clar! Poezia expune faptul că moartea este un fenomen care nu poate evitat. Ideea centrală a poeziei este marcată de modul în care alegi să mori. Poetul spune așa:
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Moartea în luptă este un privilegiu, transmite poezia. La nivel de mijloc artistic se observă interogația retorică : Mai vrem şi-al doilea rău? menit să îl facă pe cititor să conștientizeze ororile unei existențe trăite în sclavie. De asemenea sunt expuse diverse imagini vizuale.
Un alt aspect demn de luat în calcul este reprezentat de ipostaza eului liric. Un articol despre tipuri de lirism găsești aici:
https://eromana.ro/2020/10/tipuri-de-lirism/
Eul liric se poate afla în diverse ipostaze. E importantă identificarea raportării eului liric la text. Să expunem un text din Lucian Blaga:
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine! ”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea – veşnicii.
Lirismul este subiectiv, eul liric se află lângă persoana iubită. El o simte, se contopește cu prezenta ei. Apropierea este gnostică, ochi în ochi. Fiind unul lângă altul, iubita are o abordare paradoxală, îi simte lipsa. Această simțire a femeii este de sorginte metafizică. Dorul nu este de persoana sa fizică, ci de esența lui ontologică.
Cea de a doua strofă este de o profunzime desăvârșită. Eul liric se află in ipostază contemplativă. Dorul ei devine dorul eului liric de sine. Dorul ei devine muzica care îi provoacă un cutremur al ființării.
Cliupuri video