.Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă activitățile realizate din
pasiune pot sau nu să atenueze intensitatea problemelor personale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Memorii de Nichifor Crainic, cât și la experiența personală sau culturală
Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru
copii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul excepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu de pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică, pentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminicădupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa pasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele înalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.
Căzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în
elegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de
brumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le
culegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau
prin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne
atrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o
înțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de
vârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că
sunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate
înlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.
Apoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai
rămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu, zi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr necesară.
Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert
după cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.
Carnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă
pripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum
este poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din
colaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de
finețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.
Rezolvare:
Pasiunea reprezintă o acțiune înfăptuită din suflet,cu efecte puternice asupra vieții unei persoane. Consider că o activitate generată din iubirea de explora, poate să atenueze problemele personale.
Un prim argument cu menirea de a susține ipoteza este reprezentat de raportarea la fragmentul suport. Uneori problemele vieții te copleșesc, iar singura soluție este să îți dedici timpul unei activități care să îți aducă satisfacție. Scriitorul Nichifor Crainic pentru a uita de griji, se dedică unor activități gastronomice. El își dedică timpul creări faimoasei dulceți de măceșe. Această pasiune îi permite să își descopere și alte abilități.
Un al doilea argument este susținut de propria experiență. Cu cât gândurile sunt dedicate problemei, cu atât ea devine mai mare. Uneori soluția este să te deconectezi mental pentru a putea găsi noi resurse îm propria ființă. De exemplu, mi-am dedicat timpul liber compunerii de muzica, iar acest fapt îmi permite deconectarea de problemele cotidiene.
În concluzie prin argumentele enunțate în rândurile de mai sus, se demonstrează validitatea ipotezei.