Ion

 

Iată-ne din nou împreună pe site-ul vostru preferat dedicat limbii și literaturii române. În cadrul articolul de astăzi vom discuta despre unul dintre cele mai de succes romane din perioada interbelică, Ion. Evident că am să conduc articolul spre redarea de informații utile pentru construirea eseului de la sub 3, nimic fară pragmatism. Totuși, suntem în plină expansiune tehnologică și operele considerate clasice nu mai plac. Poate că există și alte motive care ne îndepărtează de literatura română clasică. Suntem în anul 1920, doi ani de la finalizarea războiului, România a crescut mare, în Europa Einstein a publicat deja teoria relativității, Sigmund Freud enunță celebrele teorii psihanalitice, Marcel Proust a publicat În căutarea timpului pierdut. România nu era deloc o mare putere culturală, scrierile literare aveau ca temă țăranul care stă și fumează luleaua și trăiește în armonie cu marele Tot.

Exista un nene care observa decalajul cultural românesc și considera că este necesar ca literatura română să se sincronizeze cu cea europeană.  În Europa se scria despre omul care trăiește dramele de la oraș unde tehnologia începe să-l subjuge, despre omul care se psihanalizează, care observă relativismul existenței, subiectivismul realității. Acest nene, pe nume Eugen Lovinescu alcătuiește o teorie care oferă soluții de sincronizare a literaturii române cu cea europeană. De asemenea el fondează și un cenaclu și o revistă pe nume Sburătorul.

Liviu Rebreanu înțelege noua tendință literară și construiește primul roman modern din istoria literaturii române. Cu toate că spațiul acțiunii este rural, modernitatea romanului este susținută de faptele lui Ion. A fi modern înseamnă revoltă împotriva propriei condiții, renunțarea la idilism, desprinderea de valorile creștine. Ion pentru a obține pământ ignoră orice urmă de moralitate.  Dogmele creștine sunt folosite de Ion ca instrumente, se folosește de taina căsătoriei pentru a obține zestre pământul lui Vasile Baciu.

Hai pe

https://www.facebook.com/voipromova